În urmă cu o zi sau două mi-am luat inima în dinţi şi i-am trimis criticului literar Alex Ştefănescu, pe care eu îl stimez şi în opiniile căruia cred, manuscrisul la care lucrez de mai multe luni şi cu care am de gând să debutez la anul (poate chiar la Cartea Românească, cine ştie?), iar astăzi domnia sa a pus pe blogul personal o succintă critică pe care am să o redau întocmai (cu acceptul dânsului, bineînţeles):

„Volumul de povestiri satirice „Maneliştii”, la care – după cum îmi explicaţi – încă lucraţi (deşi mie mi se pare terminat) este bine construit şi scris. Personajele aduse pe rând în prim-plan – oameni de la periferia societăţii, care trăiesc cu naturaleţe din hoţie, înşelătorie, cerşit şi prostituţie – au figuri caricatural-expresive şi se ţin minte. Mi-ar fi plăcut să descoperiţi şi ceva frumos, măcar un licăr de umanitate, în existenţa lor promiscuă (având, eventual, ca reper romanul „Groapa” al lui Eugen Barbu). Mi-ar fi plăcut, cu alte cuvinte, ca volumul dv. (şi el, în felul lui, un roman) să nu fie exclusiv satiric. Dar, aşa cum e, poate fi considerat, fără îndoială, un succes.” 

http://alexstefanescupostaredactiei.blogspot.com/2011/12/bucuria-comunicarii.html?spref=fb

Este de bine, consider eu… (plus că o treime dintre cele 21 de proze înscrise în acest volum au primit diferite premii literare).  Nu este sf, sf-ul mai târziu, după ce am să mai exersez.

Şi încă o veste: am fost numit redactor-corector la Gazeta SF, eu activând pe ascuns în ultimele două luni de zile în această funcţie, aşteptând să se vadă rezultatele.

Anunțuri