Despre autor

Din nefericire, în afara a ce-am aflat din Gestul animalului mort,  nu pot afirma că ştiu prea multe lucruri legate de viaţa lui Dorin Mureşan. S-a născut în 1977 la Iaşi şi este licenţiat al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din cadrul universităţii Babeş-Bolyai. A publicat până acum patru cărţi, şi anume: Hypostasis (proză scurtă), De vorbă cu tine prin coji şi fructe uscate (roman), Oraşul nebunilor (roman) şi Poemul Delahoya (poezie).

 

Rezumat

Întrucât romanul Gestul animalului mort nu a fost încă publicat, nu am să-i destăinui conţinutul. Tot ce vă pot spune este că romanul de faţă este unul autobiografic şi că prin intermediul lui veţi putea afla multe lucruri interesante legate de viaţa lui.

 

Impresii

Nu am fost în stare să-mi formez o părere care să înglobeze în ea întreaga gamă de senzaţii şi impresii (de multe ori contradictorii) stârnite de acest roman. Imaginile sunt puternice şi adesea paragrafe aproape sublime se îmbină cu altele ce descriu fapte scabroase, infame, dezavuabile, într-un joc caleidoscopic ce se-ntinde de-a lungul a zile, săptămâni, ani, timpul devenind un simplu element exterior, anodin şi insignifiant al cărui singur prizonier pare să fie personajul principal. Şi nu doar al timpului prizonier, dar şi al cărţilor, al drogurilor, al unei lumii în care trăieşte căutându-şi salvarea. Cu toate că acţiunea este liniară, din pricina digresiunilor şi scindărilor (narative şi totodată de personalitate), a personajelor ce apar şi dispar la fel de subit şi a căror importanţă nu este decât una episodică, precum şi a îndreptării atenţiei cititorului asupra unor detalii futile, devine complexă, poate chiar mai complexă decât ar n-ar fi fost prezentată cronologic. Prin prisma subiectului tratat, se asemănă cu Albastru nemărginit, aproape transparent, cartea de debut a lui Ryu Murakami, numai că o depăşeşte atât din punct de vedere stilistic cât şi din punctul de vedere al implicaţiilor pe care le are. Şi, pentru că tot am vorbit de stil, trebuie să mărturisesc că Dorin Mureşan scrie bine. Se exprimă clar şi este uşor de urmărit, excelând în paragrafele în care acţiunea se interiorizează. Una peste alta, o carte modernă, puţin cam trivială (şi din acest motiv nerecomandată pudibonzilor ca mine), dar bine scrisă.