Despre autor

      Salman Rushdie (n. 1947) este unul dintre cei mai prestigioşi (după unii şi prodigioşi) şi mai proeminenţi scriitori ai zilelor noastre, scrierile sale îmbinând realismul fantastic cu fluxul conştiinţei şi ficţiunea istorică. A câştigat numeroase premii naţionale şi internaţionale (cel mai important fiind Booker Prize) şi este unui dintre candidaţii Premiului Nobel pentru Literatură. În 2008 revista The Thimes l-a plasat pe locul al 13-lea pe-o listă a celor mai buni scriitori britanici de după 1945. Cartea sa, Versetele satanice, i-a adus, din partea ayatolahului Iranului condamnarea la moarte.

 

Rezumat

Divizată în trei părţi, cartea de faţă spune povestea (narată de Salem Sinai, personajul principal) celor 1001 de copiii care s-au născut la interval de o oră -înainte şi – după ce India îşi declară independenţa, pe 15 august 1947. Cartea începe cu Salem Sinai, asistat în permanenţă de Mary Pereira, cea care i-a fost cândva dădacă, povestind cu a venit pe lume şi mergând în trecut până pe vremea bunicului său, Aadam Aziz, un doctor preocupat de existenţa lui Dumnezeu. Naseem Ghani, fiica unui proprietar bogat, căzând bolnavă, este consultată prin gaura făcută într-un cearceaf de Aadam Aziz. În curând cei doi se căsătoresc, din relaţia lor născându-se Amina Sinai, care, după o relaţie neconsumată cu Nadir Khan, se căsătoreşte cu Ahmed. Din această relaţie se naşte atât Salem Sinai, cât şi sora acestuia, Jamila Sinai sau , aşa cum o numeşte personajul narator, Maimuţa de Bronz, iar mai târziu Jamila Cântăreaţa. La naştere, una dintre surorile medicale (Mary Pereira) schimbă doi copii între ei, astfel încât, deşi Salem continuă să-şi privească familia ca pe a lui, aceasta află mai târziu că adevăraţii săi părinţi sunt doi englezi ajunşi săraci (William şi Vanita Methwold). Pe la vârsta de 10 ani, în urma unui accident, Salem află că posedă anumite puteri paranormale şi reuşeşte prin intermediul acestora să ia contact cu ceilalţi copii născuţi în acelaşi timp cu el (din 1001 supravieţuind până la această vârstă foar 580) şi care, la rândul lor, posedă anumite puteri (de la a trece prin oglinzi şi a transforma totul în aur şi până la a călători în timp). Dintre toţi aceşti copii, Shiva (cel cu care a fost schimbat la naştere) îi dă cele mai multe bătăi de cap, cei doi ajungând într-un final rivali. Din pricina anumitor circumstanţe, Salem şi familia lui sunt nevoiţi să treacă în Pakistan, acesta pierzându-şi în timpul şederii sale aici puterile paranormale. Maimuţa de Bronz ajuge dintr-o copilă băieţoasă, o senzaţie datorită frumuseţii şi vocii sale, iar Salem se îndrăgosteşte de ea, ştiind la fel de bine la fel cum ştia de acum şi întreaga familie, că nu-i este soră cu adevărat. Când se întoarce în India găseşte o ţară schimbată, măcinată de tot felul de conflicte interne şi externe.

 

Impresii

Toată cartea este o alegorie, destinul personajului narator reflectându-se în oglindă cu cel al ţării, autorul îmbinând realismul magic cu ficţiunea istorică. Numărul personajelor este foarte mare, iar acţiunea, în loc să se clădească, se învălmăşeşte, lucru care face din carte o lectură nu tocma uşoară, cerându-ţi în permanenţă să fii atent la ceea ce citeşti. Plus că se găsesc şi o multitudine de informaţii redundante, al căror singur scop este să te ameţească. Nu este, ca în cazul lui Marquez, ceva construit gradual, cu fraze care să se succeadă pentru a se ajunge undeva, Rushie părând mai degrabă că utilizează tehnica fluxului conştiinţei pentru a amesteca timpuri, personaje şi locuri. Realismul magic pe care-l foloseşte nu mi se pare, din acest motiv, tocmai reuşit, existând elemente care plac (precum cearceaful găurit ori nasul naratorului), dar şi elemente care te lasă pur şi simplu indiferent. Se vede că nu este o carte de maturitate, ci una scrisă pe la început, altfel ar fi fost mai periată şi îmbunătăţită pe ici, pe colo. Cu toate acestea, rămâne esenţialul, analogia, destinul tragic, logoree povestitorului şi plăcerea de-a se auzi vorbind, reînviind astfel trecutul şi acordându-i, cu fiiecare nouă informaţie adusă, un alt sens. Trăirile sunt intense, personajele unice, cu trăsături groteşti şi elemente distinctive, de multe ori la limita realului. Per total, o experienţă interesantă, dar, dacă vine după ce l-ai citit pe Marquez, te va dezamăgi puţin.