e o muzică-n mine şi-n oricine, care nu se cere cântată, se cere sfăşiată, o melodie a cărei simplă ascultare este în stare să te doboare ori omoare. Dar nu o face, şi poate că, în fond, asta doare cel mai tare. Rămâne doar suspendată-n oricine, note curgând din ea precum cuvintele dintr-o povestire, note plouănd, plângând, note distrugând şi creând, redefind în permanenţă relaţia dintre tine şi oricine. Şi atât de frumoasă este această muzică încât nu pot să fac altceva decât să o ascult, deşi cu fiecare notă auzită sunt nevoit să lepăd o parte tot mai mare din muzica aflată în mine.