…un oraş gigantic, care acoperă mai bine de 1857 de kilometri pătraţi (spre comparaţie, Bucureşti are doar vreo 228 de km pătraţi); lăsând la o parte cartierele periferice, oraşul se întinde de la sud la nord pe nu mai puţin de 50 de km, iar de la vest la est pe app. 15km. Primul lucru pe care-l remarci în momentul în care ajungi în Bogota este mulţimea de oameni care trăiesc aici. Sau poate clima. În pofida mărimii aeroportului (pistele de aterizare totalizând app. 7km pătraţi, fiind din acest punct de vedere al 3-lea ca mărime din lume), pare un furnicar. Şi tot din pricina populaţiei, Bogota are un trafic infernal, la orele de vârf luându-ţi mai multe ceasuri să străbaţi oraşul de la sud la nord. Cu taxiul, căci trasportul publlic în comun, Transmilenio, foloseşte benzi dedicate şi este destul de rapid. Autobuzele sunt foarte dese, deseori prin dreptul unei singure staţii trecând câte 10-15 pe minut şi oprind câte 5-6. Staţiile sunt de obicei duble ori triple, întinzându-se astfel pe mai bine de 200 de metri, şi trebuie să alergi de la un portal la altul. Pe aceeaşi rută circulă mai multe autobuze Transmilenio, însă nu toate opresc în aceleaşi staţii. Spre exemplu, G5, între Escuela Militar şi CAD (în poză) opreşte în vreo 8 staţii, pe când G11 în doar 3. În staţii se poate intra doar din lateral şi doar după ce şi se scanează cartela, acestea semănându-se din acest motiv cu nişte staţii de metrou. Transmilenio circulă doar pe străzile principale şi nu acoperă întregul oraş. O călătorie costă în timpul orelor de vârf (de la 5:30 la 8:30 şi de la 16:30 la 19:30) 1.700 de pesos şi 1.400 în afara lor. Îţi poţi planifica drumul utilizând acest site. Tot ce trebuie să faci este să dai click pe staţia de unde pleci şi pe cea unde vrei să ajungi. Există şi autobuze mici care aduc oamenii de pe străzile secundare în staţiile Transmilenio şi-n care o călătorie costă 300 de pesos în timpul orelor de vârf şi 0 în afara lor. Aceste autobuze nu circulă pe benzi dedicate şi sunt destul de mici şi de aglomerate. Staţiile Transmilenio sunt printre cele mai bine păzite obiective din Bogota, existând în timpului orelor de funcţionare (5:30-23:00) cel puţin doi poliţişti, pe lângă funcţionarii care se ocupă cu vânzarea cartelelor, iar la aceştia se mai adaugă, în cazul în care există o pasarelăîn apropiere, iar în majoritatea staţiilor de Transmilenio ajungi după ce treci strada pe o pasarelă, alţi doi poliţişti. Aceşti poliţişti se numesc ‘Auxiliarios’, sunt îmbrăcaţi în verde, nu au arme (decât bastoane) şi sunt foarte tineri (în general sub 20 de ani). Îşi agaţă desaga cu mâncare de pasarelă şi stau acolo toată ziua. Tot auxiliarios sunt şi pe toate celelalte poduri şi pasarele din oraş.
În afară de Transmilenio, mai sunt şi autobuzele private numite Colectivos. Costă 1450 ziua şi 1500 de pesos noaptea. Sunt mici, poluante, rămân de multe ori blocate în trafic şi merg haotic. Diverse persoane se urcă în ele şi vând diverse lucruri. Nu au staţii, aşa că opresc unde ori când li se face semn. Au mici plăcuţe pe care este scrisă destinaţia şi trebuie să te chiorăşti bine înainte de-a te hotărî dacă să le faci semn sau nu. Apoi te scuipă în mijlocul străzii. Sunt foarte multe, circulă fregvent şi poluează la greu. Când a fost Festivalul Verii am văzut vreo 60 de astfel de autobuze aşteptând la un semafor. Eu prefer Transmilenio. De obicei doar vreo 5-30 de Transmilenio aşteaptă la un semafor.
O a treia soluţie o reprezintă taxiurile. De la aeroport este recomandat să iei unul autorizat, aşa că faci dreapta de cum ieşi, mai faci, după 10 metri, dreapta şi comanzi la un ghişeu un taxi care imediat apare de nicăieri. E sigur şi destul de ieftin. Cotarea începe de la 25 (nu pesos, ci o cifră oarecare care se măreşte pe măsură ce mergi ori aştepţi) şi un km. costă în jur de 1000 de pesos. Ai (sau ar trebui să ai) un carton pe care sunt scrise tarifele (1500=700 pesos, 50=2800 de pesos şi tot aşa). Aici sunt ratele. Dacă mergi noaptea, arăţi ca un gringo ori ai bageje, plăteşti mai mult. Cică e bine să nu iei taxiuri la nimereală de pe stradă, ci să suni înainte, dar merge şi aşa, doar că poţi fi lăsat la o intersecţie în curul gol. Nu mi s-a întâmplat.
Apoi, cum ar spune francezul, ar mai fi o soluţie: a la pie. Adică pe jos. Doar că distanţele sunt enorme. Ziua e ok, noaptea şi în sud este în general periculos (sudul e în jos de Calle Las Americas). Se poate forma o coadă în urma ta, iar coada aia te poate uşura de tot ce ai la ori pe tine.
Nu există metrou ori trenuri în Bogota. Există biciclete. Poţi găsi câteva super oferte, în speţă de la cei care le-au furat anterior, Bogota având peste 300 de km de piste pt. biciclete. Duminica şi de sărbători, de la 9 la 14 e Ciclovia, bulevarde întregi se închid şi sunt luate cu asalt de copii, părinţi, ciclişti, punkişti şi alţi işti. Îţi poţi face o grămadă de prieteni, poţi să-ţi repari bicicleta la meşterii de pe trotuar ori să-şi strici dantura dacă nu eşti atent. E fun.

Anunțuri