Încep prin a spune că nu ştiu ce-i realitatea şi că nici nu deţin, în pofida, poate, a felului în care mă exprim, adevăruri absolute, ci cel mult, folosind acelaşi cuvânt profund subiectiv, adevăruri care mă slujesc pe mine tot aşa cum şi eu, susţinându-le, le slujesc pe ele.
Nu ştiu ce este realitatea, dar sunt de părere că nu suportă, asemenea unicului lui Plotin, niciun fel de atribut, ea este şi atât, noi fiind cei care ne proiectăm propriile gânduri şi concepţii, încărcând-o cu epitete pe care, de altfel, nu le are. Şi realitatea devine, astfel, sub apăsarea cugetului nostru, asemeni nouă, ca o imagine-n oglindă prezentându-ne aşa cum suntem, de la extraordinari şi până la scabroşi. Şi odată cu noi, realitatea evoluează. În trecut, marcată de îngustimea punctului nostru de vedere şi sub farmecul necunoaşterii şi-al inocenţei obişnuia să fie o boltă de aramă pe care, într-o muzică neauzită dar sublimă, stelele călătoare în cercuri fixe se roteau, apoi, treptat, treptat, pe măsură ce-am evoluat, bolta s-a spart, iar stelele s-au îndepărtat. Ne-am regăsit singuri într-un univers alienat. Înocenţa s-a destrămat, doar greşelile trecutului s-au perpetuat, ca nişte mici firide cândva, acum adevărate grote în care sufletele noastre zac înlănţuite adăstând, poate, înălţarea.
Nu ştiu cu siguranţă ce este realitatea, dar sunt de părere că nu este altceva decât punctul în care se intersectează gândurile şi privirile noastre.
4 responses to “Despre realitate”
Mihai Victus
16 octombrie 2012 la 13:01
realitatea este de mai multe feluri (dar întotdeauna mai dură decât te aştepţi) şi tot timpul prezentă. unii preferă să o privească în faţă, alţii n-au de ales decât s-o accepte, alţii se pot bucura de privilegiul de a nu-i acorda prea multă atenţie. cred că ultima variantă, atâta vreme cât e posibil, e cea mai potrivită.
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
16 octombrie 2012 la 13:18
După cum spuneam, Mihai, nu cred că realitatea este în vreun fel sau altul. Cred că este şi atât. E dură pentru că tu sau alţii o vedeţi aşa, sau este mai dură comparativ cu ce-ai crezut sau comparată cu impresia pe care ţi-ai făcut-o. Noi alcătuim realitatea, iar dacă ea ţi se pare în vreun fel înseamnă că oamenii ţi se par astfel. Cel puţin eu aşa cred.
ApreciazăApreciază
Mihai Victus
16 octombrie 2012 la 13:25
evident că n-o să-ţi contrazic punctul de vedere (sper că nu s-a înţeles asta). doar că eu o văd altfel.
ApreciazăApreciază
Camelia
4 noiembrie 2012 la 12:47
Îţi doresc să fii creatorul propriei tale realităţi, aripile tale cuprinzând sub ele cât mai mult orizont cu putinţă, continuitatea ta să fie cea a vibraţiilor cu intensitate, iar adevărul tău să fie cel al virtuţilor.
Realitatea asta în care suntem „instalaţi” e ca a unui spectacol de care toţi suntem răspunzători.
ApreciazăApreciază