Văzând pe un blog pe care-l urmăresc această întrebare nu am putut să nu mi-o adresez, pentru cine ştie a câta oară. E o întrebare fără rost, recunosc, informaţiile pe care le avem la dispoziţie nefiind suficiente pentru elaborarea unui răspuns (a altui răspund în afara celui atât de evident), însă şi mai fără rost este să trăieşti fără să te gândeşti la ea.
Nu cred că trăim pentru ceva anume, nu cred că este un motiv anume pentru care ne-am născut şi pentru care-o să murim, sunt de părere că totul este o întâmplare, aceasta fiind şi singurul motiv care ar putea justifica toată această pierdere, toată această sfâşietoare pierdere şi toată această insuportabilă şi insurmontabilă inutilitate. Doar noi, parafrazându-l pe Exupery, ne inventăm scopuri, ne plăsmuim iluzii şi ne făurim speranţe pentru-a putea trăi, prea slabi fiind pentru-a privi viaţa-n faţă şi prea slabi fiind pentru-a nu ceda neantului ce ne-nconjoară.
Nu cred că trăim pentru ceva anume, căci, dac-am face-o, ar însemna că tristeţea şi suferinţa şi pierderea şi bolile toate, cruzimea de care dăm dovadă, războaiele pe care le purtăm şi morţii pe care-i cărăm, istoria toată încărcată cu atât de multe atrocităţi încât trebuie să fii orb sau debil sau nebun să le poţi face faţă, toate crimele, răutatea toată şi durerea ce ne împresoară şi-ar găsi o justificare. Nu! Ivan Karamazov a spus o vorbă mare, din umbra căreia, oricât m-aş strădui, nu pot ieşi: niciun rai nu poate motiva suferinţa unui singur copil. Nicio promisiune viitoare nu poate şterge ori alina prezentul, niciun rai nu poate justifica viaţa. Inutilitatea. Pierderea.
Nu. Noi suntem cei care-i dăm vieţii valoare, noi sutem cei care hotărâm pentru ce să trăim şi numai în numele a ceea ce trăi şi simţim vom putea, cândva, muri.
20 responses to “Pentru ce trăim?”
Mihai Victus
1 noiembrie 2012 la 7:04
avem, într-adevăr, nevoie de un scop care să ne ţină la suprafaţă.
acceptarea suferinţei/întâmplării/vieţii, în sensul că ne lăsăm conduşi de acel „destin” (pe care trebuie, de fapt, să ni-l facem sau să încercăm să ni-l facem singuri) este o laşitate.
trăim, aşadar, pentru un scop. pentru o idee. pentru prezent. pentru promisiunea unei vieţi mai bune. pentru dragoste. pentru că cealaltă variantă înseamnă laşitate. deoarece ne-am născut pentru asta.
motivele trebuie să le descoperim fiecare. şi să fim recunoscători că nu facem parte din miliardele de embrioni care n-au avut parte de şansa asta.
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
1 noiembrie 2012 la 15:46
Nu pot decât să fiu de acord cu tine, Mihai. Să accepţi această viaţă este o dovadă de laşitate, comoditate, ignoranţă şi indiferenţă. Aşa cum am spus-o într-un articol anterior, din momentul în care începi s-o accepţi, începi să mori uşor, uşor.
ApreciazăApreciază
liviuchrisavram
1 noiembrie 2012 la 11:50
„Pentru ce traim? ” minunata intrebarea ..cand ajungem la intrebarea asta .. inseamna ca ne reamintim 🙂 ficare la randul sau isi reaminteste .. de ce este aici.. 🙂
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
1 noiembrie 2012 la 15:47
fiecare-şi are propriul răspuns. Sau ar trebui să-l aibă…
ApreciazăApreciază
liviuchrisavram
1 noiembrie 2012 la 16:24
ADEVARAT!:)
ApreciazăApreciază
bogdan
2 noiembrie 2012 la 12:39
amen to that, Alexandru! eu obișnuiesc să spun că nu decidem noi cum vom muri (decât în anumite cazuri), dar că putem să hotărâm modul în care ne ducem viața… lucrurile pe care le lăsăm în urmă, edificiile clădite – și aici nu mă refer la cele din cărămidă ci la destinele croite prin educație – ale noastre sau ale altora. cine știe, poate viața noastră capătă un sens doar atunci când putem să o oglindim și în existențele altora…
dar pentru asta trebuie să lupți, să nu accepți terciul zilnic, să încerci să aduci schimbare, și nu toată lumea este dispusă să iasă din rutina comodă doar pentru asta.
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
3 noiembrie 2012 la 7:38
Nu pot decât să subscriu spuselor dvs. Trebuie să lupţi pentru lucrurile în care crezi.
ApreciazăApreciază
LItere Stacojii
5 noiembrie 2012 la 11:29
Foarte original ti-ai raspuns la propria intrebare, imi place!
Eu una traiesc pentru idealurile mele care incerc sa le materializez, traiesc datorita mamei mele… traiesc din iubire si pentru iubire!
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
5 noiembrie 2012 la 14:48
Fiecare avem răspunsul nostru, niciunul mai presus ca altul.
ApreciazăApreciază
childagainc
5 noiembrie 2012 la 16:00
Acesta e răspunsul tău acum ! Poate mai târziu, după altă trăire, după altă înțelegere, vei avea altul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alexandru Ioan
5 noiembrie 2012 la 16:05
N-am obiceiul să-mi schimb părerile în timp…
ApreciazăApreciază
Angela...salvata prin HAR
26 decembrie 2012 la 8:43
E bine si frumos sa fi statornic dar uneori viata ne duce pe alte cai unde suntem nevoiti sa invatam lucruri care ne pot schimba chiar radical gandirea ….Important sa fim deschisi sa primim ADEVARUL ….chiar daca EL ar contine idei opuse de gandirea noastra …..Asa cum a amintit si Childagainc dupa o alta traire toti sau aproape toti oameni se schimba sau schimba ceva…..SARBATORI FERICITE ALATURI DE CEI DRAGI AI TAI 🙂
ApreciazăApreciază
ceaicafeasibiscuiti
17 noiembrie 2012 la 6:45
Uneori am impresia că viaţa nu e dreaptă, alteori mă trezesc la extrema cealaltă şi îmi zic: Viaţa e aşa cum e, şi este tocmai aşa cum trebuie să fie! Nu mai ştiu…Răspunsul la întreabrea asta, cum spui şi tu, trebuie să şi-l găsească fiecare dar şi cei din jurul lui au datoria sa-l sprijine în căutările lui. Eu cred că rostul nostru pe pământ constă în a crede în rolul pe care ni-l alegem singuri, de bună voie, a crede în misiunea pe care ne-o asumăm şi e de preferat ca acestea să fie motivate de dragoste şi frumusete. Aşa căpătăm sensul, direcţia necesară…fără astea am fi nimicuri, cantităţi neglijabile uşor de inlăturat… Cred că fără acea credinţă continuă în noi înşine am putea spune că nu existăm..
ApreciazăApreciază
Angela...salvata prin HAR
22 noiembrie 2012 la 3:18
Poate te ajuta acest articol ….Pe mine m-a ajutat mult de aceea l-am „furat”
http://parereataconteaza1.wordpress.com/2012/10/26/iti-cunosti-rolul-si-scopul-pentru-care-traiesti-pe-pamant/
ApreciazăApreciază
tony17cool
21 mai 2013 la 22:23
degeaba…iti zic eu
ApreciazăApreciază
Eva
30 noiembrie 2014 la 20:52
Daca vei vrea si iti va face placere, in carticica Illusions a lui Richard Bach (se gaseste pdf pe internet) e adresata si aceasta intrebare. De altfel toate cartile lui sunt scurte si profunde pe teme pe care le vad si pe blogul tau (Pescarusul Jonathan, The Bridge Across Forever)
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
30 noiembrie 2014 la 20:57
Mulțumesc pentru recomandare, am să caut 🙂
ApreciazăApreciază
alex
23 martie 2015 la 0:35
Vezi aici : PDF –》
Sensul vietii – Alfred Adler.pdf
all-about-life.ucoz.ro/CARTI/Sensul_vieti…
Sensul vieţii, carte apărută în 1933, cu numai patru ani înainte de moartea neaşteptată a lui Alfred Adler, survenită
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
24 martie 2015 la 20:22
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Baboi stefan paul
20 decembrie 2015 la 1:27
traim pentru ca vrea cineva care ne-a creat,nu l-am vazut personal dar cred,noi oamenii suntem 2in 1
nascuti adica in fiecare om exista rau si bine,depinde cine domina ,dar asta de psihicul fiecaruia ,normal ie sa domine binele si nu raul,parerea mea ne-am nascut ca asa a vrut cineva sa ne nastem si dupa ce murim o sa dam socoteala de faptele noastre aici.
ApreciazăApreciază