Nu sunt scriitor şi niciodată nu m-am considerat a fi, doar scriu, iar lucrul acesta îmi este de ajuns, îmi este uneori mai mult decât pot duce, gândul singur decăzând în cuvânt, fără să-l fi vrut frânt, fără să-l fi vrut înfrânt.
Doar scriu, poate încercând, poate ignorând ori nevrând să trăiesc, lepădând lumea filtrată de propriile-mi gânduri, propriile gândurile de lume formate, şi doar pentru că lumea există eu sunt, dar nu ca un rezultat, ci ca o consecinţă, ea fiind doar decorul în care mi se desfăşoară întreaga viaţă, îndepărtat uneori, atât de aproape alteori, dar de fiecare dată neclar, străin şi strâmb. Hidoase umbre, frumoşi îngeri, prin mine alergând.
Însă pentru ce scriu? Pentru ce încerc, trădez, sacrific şi înfrâng?
Citit-am atâtea definiţii referitoare la scris şi scriitori cu ignoranţă şi mândrie decretate (în fapt doar banale tentative ale unora de a-şi explica şi motiva propria lor alegere, propria lor viaţă), învălmăşind şi prin ignoranţa lor gândurile şi motivaţiile altora acoperind încât, recunosc, a existat o vreme în care m-am simţit ruşinat, nevolnic şi prost încercând să aştern pe hârtie gândurile ce viermuiau precum frunzele bătute de vânt, precum întunericul într-un mormânt. Mi-au trebuit ani şi luni şi zile să uit de ei şi să-mi amintesc de mine.
Şi pentru ce scriu?
Pentru a găsi. Pentru a te găsi. Pentru a mă regăsi. Pentru a putea fi. Pentru a renaşte şi pentru a-mi aminti.
28 responses to “Pentru ce scriu?”
Diana şi Dan
2 noiembrie 2012 la 12:15
Dacă a fi scriitor înseamnă a avea înscrisă această titulatură în rubrica „Ocupaţie” din cartea de muncă, atunci da, nu eşti scriitor. În orice altă interpretare sau definiţie a cuvântului te poţi însă lejer regăsi, cu părţi sau cu întregul. Şi asta ţi-o spune un cititor profesionist ! 🙂
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
13 noiembrie 2012 la 11:28
Vă mulţumesc pentru încurajări, însă prefer să nu mă consider un scriitor. Sunt destui alţii care-o fac.
ApreciazăApreciază
lili3d
2 noiembrie 2012 la 12:24
Unii dintre noi suntem mai liberi, prin scris. Mai eliberați, în expansiune… sufletească.
ApreciazăApreciază
George Sauciuc
2 noiembrie 2012 la 14:41
True!
ApreciazăApreciază
Eda
2 noiembrie 2012 la 16:29
Foarte adevarat !
ApreciazăApreciază
comentatoramator
3 noiembrie 2012 la 13:55
Continua sa scrii de cate ori simti nevoia , fara sa te intrebi de ce. Scrie pentru tine,pentru altii ,scrie pana cand raspunsul va veni ,singur,nechemat.
ApreciazăApreciază
Zamfir POP
4 noiembrie 2012 la 11:55
Cred că ai vreo dou’j’de ani, după grelele întrebări ce ţi le pui. Eu voi împlini tot atâţia ani (doar că … a treia oară!) şi nu-mi mai bat capul cu ele. Cu întrebările astea. De ce trăiesc? Pentru că nu m-a întrebat nimeni dacă vreau! de ce scriu? Pentru că aşa îmi vine pe chelie. Singura preocupare e că, dacă tot trăiesc, să mă bucur de viaţă.şi dacă tot scriu, să scriu frumos ca să bucure şi alţii.
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
13 noiembrie 2012 la 11:29
Fiecare cu răspunsurile lui.
ApreciazăApreciază
Camelia
5 noiembrie 2012 la 2:51
A scrie, a te înfiinţa cu trupul sufletului într-un limbaj total, este un act de curaj.
ApreciazăApreciază
Carla
5 noiembrie 2012 la 10:58
scrie suflete ,cu el scrii 🙂
ApreciazăApreciază
LItere Stacojii
5 noiembrie 2012 la 11:23
Adevarat graiesti omule drag…
daca m-ai intreba si pe mine de ce scriu… as spune de frica realitatii, din placere si pentru a-mi dovedi existenta.
Anii trec, scrisul ramane.
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
13 noiembrie 2012 la 11:31
şi rpin scris rămânem şi noi 🙂
ApreciazăApreciază
LItere Stacojii
13 noiembrie 2012 la 11:32
Exact.. dainuim peste ani…
ApreciazăApreciază
childagain
6 noiembrie 2012 la 3:04
Poate ca scriem pentru a lasa ceva in urma noastra… o urma pe nisip ! Macar niste ganduri, care sa ii ajute pe altii; de acum sau de mai tarziu, sa gaseasca raspuns la propriile intrebari. Desigur, e si o descarcare, o evadare, dar tot ce facem trebuie sa fie si pentru altii. Ca sa ne justificam existenta…
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
13 noiembrie 2012 la 11:30
Poate, cine ştie? Oricum, nu cred că există un singur răspuns universal valabil…
ApreciazăApreciază
mediclass
16 noiembrie 2012 la 11:05
Reblogged this on dana1967 and commented:
Add your thoughts here… (optional)
ApreciazăApreciază
worldview13
21 noiembrie 2012 la 0:58
N-am scris niciodata poiezie, nici nu ma pricep, dar am impresia ca acest articol al tau poate fi pusa in poiezie. Mi se pare ca „se cere”. Nu vrei sa incerci?
ApreciazăApreciază
anmaot
26 noiembrie 2012 la 8:24
„Hidoase umbre, frumoşi îngeri, prin mine alergând” – minunat spus….
scriind ne revelam sufletele asa cum sunt aiciacum
ApreciazăApreciază
anuscapusca
2 ianuarie 2013 la 15:20
imi pu ite rog lincul blogului meu la legaturi si iti pun si eu lincul tau……..am nevoie de ajutor sa imi fie vizitat blogul deoarece este prima data cand incerc asa ceva 😀
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
2 ianuarie 2013 la 15:42
ok 🙂
ApreciazăApreciază
anuscapusca
2 ianuarie 2013 la 16:29
ms 🙂
ApreciazăApreciază
corina padeanu
4 ianuarie 2013 la 14:50
,,Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie.” Saint -Exupery, Cu toate astea, cred ca exista o alta miza… cel putin la aceasta forma de a scrie.
ApreciazăApreciază
Eva
30 noiembrie 2014 la 20:21
Intotdeauna ne scriem noua si despre noi… si in egala masura, cine citeste, citeste despre el si pentru el. 🙂 Si scrisul, si cititul ne reflecta pe noi – si numai pe noi!
ApreciazăApreciază
Antohi
30 martie 2013 la 1:17
Scrisul , este cuvantul brut . O imagine genereaza o mie de cuvinte , un cuvant genereaza o mie de imagini. Cuvantul este legea lumii.Psihologi ar spune ca prin scris ne descarcam , folosind insa tot cuvinte. Iar noi scriem ce vedem prin ochii orbi pentru mare lumii , pentru a le arata lor , cea ce nu vad . trec cu vederea. Suntem ghizi in lumea pe care altii nu o vad, doar ca asta intelegem mult mai tarziu.
ApreciazăApreciază
pasiunepuritatesipacat.wordpress.com
18 septembrie 2014 la 14:40
Frumos 🙂
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
18 septembrie 2014 la 22:36
Mulțumesc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eva
30 noiembrie 2014 la 20:39
Adevaratul scriitor nu gandeste despre sine ca e „scriitor” – el pur si simplu scrie.
Si altii il definesc apoi – il lauda, il critica si il claseaza.
Dar el, el pur si simplu scrie. Descopera o lume si se descopera pe sine prin scrisul lui – deschide lumi in altii, e creator de universuri.
Se bucura de ele, se bucura de sine – dar nu se defineste. El pur si simplu scrie.
Asa-i? 🙂
ApreciazăApreciază
HopeLess
9 februarie 2016 la 12:23
Continua… scrii minunat! 🙂
ApreciazăApreciază
1 Trackbacks / Pingbacks
Pentru ce scriu? | dana1967 16 noiembrie 2012 la 11:07
[…] Pentru ce scriu?. […]
ApreciazăApreciat de 1 persoană