de obicei nu postez muzică pe blogul meu şi nici poze, de fapt muzică niciodată, poze s-a întâmplat o dată, însă melodia de faţă, peste care am dat azi din întâmplare, are pentru mine o semnificaţie specială.

Nimic nu se poate trăi decât o dată, a doua oară lacrimile sunt apă sărată, ninsoarea e zloată, zloata e apă, nimic nu se poate simţi decât  o dată, a doua oară iubirea-i îndoită, spălăcită şi diluată, un om cunoscut a doua oară e o umbră şi o umbră eşti tu cunoscându-l, totul curge, se rostogoleşte, se prăvale, încercând să fie trăite a doua oară, sentimentele încet, încet, se zvântă, se scorojesc şi se decojesc în foi subţiri şi-n sunetul a mii de miriapode mărşăluind pe frunze uscate, de aceea melodia aceasta este doar pentru tine, prima mea iubire şi ultima, pentru că ştii prea bine că nu voi mai putea iubi vreodată. Este o alegere, o alegere dinainte luată, alegerea de-a nu lăsa sentimentele să se dilueze, să se piardă. Niciodată pentru-a doua oară!

Toi mon amour, mon ami
Quand je rêve c’est de toi
Mon amour, mon ami
Quand je chante c’est pour toi
Mon amour, mon ami
Je ne peux vivre sans toi
Mon amour, mon ami
Et je ne sais pas pourquoi

Anunțuri