În Santa Marta am ajuns în jurul orelor două după-amiaza, după un drum cu autobuzul care-a durat patru ore. Noroc că avea aer condiţionat (toate care operează pe distanţe lungi au) şi că se mai suiau din când în când diverşi oameni care vindeau felurite băuturi răcoritoare, dulciuri şi mâncare. Din goana maşinii poţi vedea sate pierdute de lume, case aruncate pe dealuri, printre cirezi şi cactuşi, plantaţii, militari controlând alte autovehicule, Magdalena vărsându-se-n mare, vapoare şi tractoare. De la autogară în centru am ajuns luând un microbuz cu toate geamurile deschise şi fără uşă ce te arunca dintr-o parte într-alta, şoferul claxonând de zor pentru a atrage atenţia şi altor posibili călători. Căci în Santa Marta se practică: toţi te claxonează, de la şoferii de autobuz şi taximetrişti şi până la motociclişti, indiferent dacă eşti sau nu localnic. Cel mai ieftin este, desigur, microbuzul, 1.200 de pesos indiferent de distanţă, apoi motocicleta (până-n Taganga e 5.000 de pesos, carevasăzică în interiorul oraşului n-ar trbeui să depăşească 2.000), iar la sfârşit taxiul (de obicei de două ori mai scump decât motocicleta).
Hostelul neaşteptat de primitor şi bine dotat: sală de biliard, restaurant, piscină, vreo patru toalete, terasă, palmieri, calculatoare cu internet, hamace pe acoperiş şi cafea gratis dimineaţa. Marea la doi paşi, centrul la fel. Cât despre oraşul în sine… pare un imens bazar, cu sute de persoane luând cu asalt străzile principale de deabia mai ai loc pe trotuar, vânzând tot felul de nimicuri, de la nuci de cocos şi banane (cele din urmă costau vreo 30 de cenţi kilogramul) culese din apropierea oraşului şi până la brazi artificiali şi haine. O îmbulzeală de nedescris, mai ceva ca-n Marakesh, bine măcar că vântul sufla ceva mai puternic, iar umezeala era mai scăzută decât în Cartagena. Şi nici oraşul nu-i la fel de turistic, aşa că poţi cumpăra ce-ţi doreşti la preţuri şi de zece ori mai mici decât în Cartagena ori Baranquilla. Iar de cumpărat, bani să ai, căci lucruri interesante sunt peste tot. Şi dacă tot eşti aici ar trebui să vizitezi şi casa-n care Simon Bolivar şi-a trăit ultimii ani din viaţă.
Şi, spre seară, ar trebui să te îndrepţi spre Taganga, următoarea mea destinaţie, un loc liniştit şi plin de magie în care poţi face nişte poze extraordinare. Despre el, data viitoare 🙂
12 responses to “Santa Marta”
angelaglobal
19 decembrie 2012 la 11:04
Esti in Columbia acum ?
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
19 decembrie 2012 la 11:06
Până la noapte, da 🙂
ApreciazăApreciază
adaugaBlog
20 decembrie 2012 la 4:09
Salut
As fii foarte incantat, daca ai accepta, sa iti inscri blog-ul intr-un proiect care doreste sa atraga vizitatori pentru blog-ul tau fara costuri.
Te astept.
ApreciazăApreciază
Cristian LISANDRU
21 decembrie 2012 la 11:44
Din partea mea şi a Geaninei, toate gândurile bune pentru tine şi pentru familie, Crăciun Fericit şi Sărbători Fericite alături de cei dragi! Să ne recitim cu bine în 2013!
ApreciazăApreciază
1virgula618033
22 decembrie 2012 la 16:51
Suna interesant totul… Sarbatori fericite si un 2013 cat mai frumos !
ApreciazăApreciază
Florina R
23 decembrie 2012 la 6:27
Crăciun fericit, oriunde v-ați afla !
ApreciazăApreciază
Diana şi Dan
24 decembrie 2012 la 14:21
Chiar şi citind, ori de câte ori timpul ne permite, blogurile ce ne sunt dragi şi apropiate sufletelor noastre, nu poţi niciodată să ştii ce anume şi-a aşternut pe foaia cu dorinţe pentru 2013 cel/cea care se află “în spatele” cuvintelor frumoase şi a gândurilor bune împărtăşite. De aceea pare o misiune practic imposibilă să „personalizezi” un mesaj de sărbători, să cauţi să exprimi în cuvinte potrivite wish-list-ului fiecăruia ceea ce anume doreşti să transmiţi pentru noul an. Iar de mesaje „tip” ce tind a „păcătui” prin a transmite urări seci, comune, lipsite parcă de suflet şi căldură, n-am vrea să „abuzăm” pentru că am dori să simţiţi căldura şi gândurile bune pe care încercăm să le transmitem.
Aşa că o să spunem simplu : sărbători cu bine şi un an mai bun ! Şi multă, multă sănătate !
ApreciazăApreciază
russianlace
26 decembrie 2012 la 6:41
Citind cele scrise de tine mai sus, pentru o clipa m-am putut vedea acolo,parca simtind caldura aceea oarecum innabusitoare, auzind galagia specifica pietelor la care se adauga si dorinta aceea de explora cat mai mult din oras in timpul permis. Un articol reusit care ,impreuna cu propria-mi imaginatie, mi-a permis sa vad un colt de lume.
ApreciazăApreciază
Angela...salvata prin HAR
26 decembrie 2012 la 11:09
Wau esti harnic …ai 2508 de poze incarcate 🙂
Frumoase amintiri 🙂
Nu stiu cat si in ce masura sarbatoresti dar gandurile bune oricand sunt binevenite 🙂
Iti doresc tot ce e mai bun si mai frumos sa te-nsoteasca in noul an ,sa fi sanatos,sa ai spor in toate si sa fi pazit de orice rau 🙂
ApreciazăApreciază
Mihaela El Wageeh
27 decembrie 2012 la 4:51
Frumos! Banuiesc ca vorbesti bine spaniola! 🙂
ApreciazăApreciază
Mihaela El Wageeh
27 decembrie 2012 la 4:52
Frumos, banuiesc ca vb bine spaniola. Macar unde esti, tie iti foloseste! 😀
ApreciazăApreciază
Monica
29 decembrie 2012 la 4:26
Dor de duca ce m-a cuprins 🙂 Multumesc pentru calatoria virtuala si multumesc pentru vizita! La multi ani cu multe realizari si expeditii!
ApreciazăApreciază