Despre autor:
Jack London (1876 – 1916) este adesea considerat primul scriitor care a reuşit să facă avere din scris fără să fi fost dinainte bogat. Născut într-o familie săracă, Jack London a fost nevoit încă de mic să renunţe la şcoală şi să muncească de mic, uneori chiar şi câte 18 ore pe zi. A schimbat mai multe locuri de muncă (a lucrat inclusiv ca marinar şi cărăuş) şi a fost arestat în câteva rânduri pentru vagabondaj, lucruri care i-au influenţat drastic modul în care vedea viaţa, devenind un avocat al socialismului. După cum mărturiseşte şi-n Martin Eden, prin scris a văzut o modalitate nu doar de-a se salva din viaţa pe care o ducea, dar şi de a-i demasca pe bogaţi, arătându-le snobismul care-i caracterizează. Romanele şi povestirile sale sunt inspirate din viaţa pe care a dus-o, iar ca teme recurente întâlnim: sălbăticia (Chemarea străbunilor, Colţ Alb), goana după aur (mai ales în povestiri scurte), marea (Smoke Bellew, Când zeii râd, Patrula de pescuit), lupta dintre proletariat şi burghezi (Călcâiul de fier, Martin Eden, Războiul claselor) etc.
Rezumat:
Buck este un câine voinic, de casă, vândut de Manuel, grădinarul, pentru a-şi achita datoriile la joc. Cum goana după aur era în toi, iar câinii care să tragă la sanie în mare căutare, Buck este vândut mai departe şi, după ce-i este administrată o bătaie care avea ca scop să-l facă să ştie bâta de frică, ajunge pe mâna unor dispeceri. Înhămat, alături de alţi câini, la sanie, o porneşte astfel spre Klondike. Buck învaţă cum să se poarte urmărindu-şi camarazii de drum, dar în acelaşi timp intră în competiţie cu Spitz, câinele care conducea întregul grup, şi reuşeşte în cele din urmă să-l detroneze. Odată ajuns în Klondike este vândut unor postaşi, iar după o călătorie epuizantă unor idioţi care nu vor decât să se îmbogăţească. Din pricina nepriceperii lor, jumătate din câini mor pe drum, iar ceilalţi se scufundă cu tot cu sanie şi idioţi într-un lac nu pe de-a-ntregul îngheţat. Buck, datorită sfârşelii şi-a lui Thornton, un călător încercat care îi ia partea, se salvează refuzând să pătrundă pe gheaţa subţire a lacului. În stăpânirea lui Thornton, Buck se face remarcat, salvându-i stăpânului viaţa şi câştigând pentru acesta un pariu important. Pleacă apoi într-o expediţie prin ţinutul Yukonului îi căutare de aur. Buck este cât se poate de fericit alături de stăpânul său, însă tot mai adesea bântuit de tot felul de vise. Câinele izbuteşte să se împrietenească, după mai multe încercări, cu un lup, iar când se întoarce într-o zi de la plimbare îşi găseşte stăpânul omorât de un grup de indieni. Buck se răzbună, după care rămâne alături de lupi, revenind în fiecare an în locul în care a murit Thornton pentru a-l jeli.
Impresii
Avea în faţă o carte în care realitatea ne este prezentată exact aşa cum este ea, Jack London evitând să o deformeze. Având în vedere tema principală a cărţii, care lesne reiese şi din titlu, putem să o plasăm, fără a ne teme că greşim, în naturalism. Singurul lucru care i s-ar putea reproşa autorului sunt gândurile pe care le pune-n capul câinelui, precum şi motivaţiile acestora, însă maniera în care o face nu este prea bătătoare la ochi şi nici nu putem spune că exagerează prea mult. Descrierile sunt foarte reuşite, iar sentimentul de aventură emană din fiecare frază. Citind-o, realizezi că nu este o plăsmuire şi că autorul a trăit lucrurile despre care vorbeşte. Prin modul în care este tratat, dar şi prin goana oamenilor după bani, Jack London critică societatea acelor zile, lucrul acesta devenind cât se poate de evident la final. Răspunzând chemării sălbăticiei, Buck alege să abandoneze civilizaţia.
20 responses to “Jack London – Chemarea străbunilor”
mirceavladut
6 martie 2013 la 20:27
Jack London a fost autorul meu preferat si as putea spune ca ideile lui mi-au influentat viata (ma refer in special la „Lupul de mare”).
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
6 martie 2013 la 21:21
Da, bună cartea. Însă cel mai mult pe mine m-a încântat Martin Eden.
ApreciazăApreciază
mirceavladut
7 martie 2013 la 14:59
Eu am citit Martin Eden mai tarziu, prin studentie. Influenta lui Jack London exista, deja, in mine. De la „Martin Eden” am invatat ce inseamna succesul in viata, de fapt – care e adevaratul succes (sa ajungi bogat sau celebru, sau sa fii fericit) si despre ipocrizia oamenilor (mai ales a celor de succes). Ar fi multe, multe de spus despre aceasta carte.
In „Lupul de mare” cel mai mult mi-a placut filozofia simpla de viata, bazata pe realism. Asta cred ca mi-a placut si m-a influentat cel mai mult.
ApreciazăApreciază
alinagrecu11
6 martie 2013 la 20:59
si mie imi place cum scrie, felicitari pt articol!
ApreciazăApreciază
danaiana
7 martie 2013 la 6:46
O carte minunată. Puştoaica mea a citit-o de atâtea ori că a ajuns să ştie unele pasaje pe de rost !
ApreciazăApreciază
Cuvânta
8 martie 2013 la 9:12
Păcat că scriitorul nu a trăit aşa cum şi-ar fi dorit, motiv pt care s-a cam sinucis. Însă ideile lui ne rămân nouă, celor laşi.
ApreciazăApreciază
razvanmihalcea
9 martie 2013 la 14:09
Reblogged this on La Razvi' – Razvan Mihalcea.
ApreciazăApreciază
Assassin
10 martie 2013 la 23:21
E o carte mai putin cunoscuta in Romania unde Jack London e cunoscut mai ales pentru Colt Alb. Chemarea strabunilor m-a impresionat extrem de mult cand am citit-o prima data, copil fiind. Si a reusit sa o mai faca de inca doua ori, adica la fiecare recitire.
Martin Eden e o carte geniala, insa Chemarea strabunilor este CARTEA cand ma gandesc la Jack London.
ApreciazăApreciază
Happy
31 august 2013 la 15:57
da,nu e rea
ApreciazăApreciază
narcy
5 ianuarie 2014 la 19:03
Aceasta poveste este foarte interesanta mi-am plakutt
ApreciazăApreciază
sngr
5 august 2014 la 15:25
super tare
ApreciazăApreciază
madalina12
10 septembrie 2014 la 11:01
cartea asta are capitole?
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
10 septembrie 2014 la 11:24
da, șapte.
ApreciazăApreciază
IRINA
11 decembrie 2014 la 8:45
FOARTE BUN
ApreciazăApreciază
ecaleopi
20 decembrie 2014 la 11:08
Pentru a studia Jack London, este neapărat necesar să citiţi Irving Stone, ,,Viaţa lui Jack London”. Aceasta va deschide apetitul si vă va lega, pentru totdeauna, de Jack. Există ,,Opere alese ” ale sale, citiţi-le ! Veţi fi caştigători.
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
20 decembrie 2014 la 11:26
Aveți mare dreptate! Cartea lui Irving Stone mi l-a făcut și mai drag pe Jack London, deși Martin Eden poate sta singură (mă refer aici la carte, nu la personaj) ca mărturie a cine era de fapt London. Un om. Unul dintre puținii oameni. Mulțumesc pentru comentariu și sper să aveți parte de un sfârșit de săptămână cât mai plăcut.
ApreciazăApreciază
Alex Danciu
10 septembrie 2016 la 9:14
Avea în faţă o carte în care realitatea ne este prezentată exact aşa cum este ea, Jack London evitând să o deformeze. Având în vedere tema principală a cărţii, care lesne reiese şi din titlu, putem să o plasăm, fără a ne teme că greşim, în naturalism. Singurul lucru care i s-ar putea reproşa autorului sunt gândurile pe care le pune-n capul câinelui, precum şi motivaţiile acestora, însă maniera în care o face nu este prea bătătoare la ochi şi nici nu putem spune că exagerează prea mult. Descrierile sunt foarte reuşite, iar sentimentul de aventură emană din fiecare frază. Citind-o, realizezi că nu este o plăsmuire şi că autorul a trăit lucrurile despre care vorbeşte. Prin modul în care este tratat, dar şi prin goana oamenilor după bani, Jack London critică societatea acelor zile, lucrul acesta devenind cât se poate de evident la final. Răspunzând chemării sălbăticiei, Buck alege să abandoneze civilizaţia.
ApreciazăApreciază
msc_10
29 martie 2017 la 8:57
Îmi place foarte mult ceea ce ai scris, este cel mai bun rezumat de până acum și cel mai corect formulat! Felicitări!
ApreciazăApreciază
trofin
13 septembrie 2018 la 5:54
Eu sunt trofin alex
ApreciazăApreciază
AliceSage
22 aprilie 2019 la 16:07
Inafara de modul foarte direct prin care ne.au fest prezentate actiunile textului ( cu toate ca este cel mai probabil intentionat, pt. a experimenta o alta situatie si gandire ), nu pot sa spun ca nu mi.a placut.
Minunat!
ApreciazăApreciază