Despre autor:

Bjørnstjerne Bjørnson (1832 – 1910) este unul dintre cei mai mare scriitori norvegieni şi, alături de Henrik Ibsen, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori din această ţară. Spre deosebire, însă, de compatriotul său, Bjørnson a reuşit să primească Premiul Nobel, deşi Ibsen l-ar fi meritat cel puţin la fel de mult. Născut într-un sătuc retras din inima Norvegiei, stilul lui Bjørnson este unul auster, fără înflorituri, redând cu precădere în operele sale viaţa pastorală de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Descrie idile, poveşti de viaţă, întâmplări câmpeneşti, mai toate având în centrul lor ca personaje ţărani simpli, dar cu aspiraţii care-i smulg din lumea în mijlocul căreia se află. A făcut parte din comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Pace (singurul Premiul Nobel oferit de Norvegia).

 

Rezumat:

După ce prezintă genealogia familiei daneze Krog (la început Krokskogen) şi-a modului în care au ajuns să locuiască şi să facă oarecare avere în Norvegia, Bjørnson se opreşte asupra căsătoriei lui Anders Krog cu Marit, o femeie frumoasă tocmai întoarsă din Statele Unite. Împreună cei doi au un copil, însă Marit moare la naştere. Pentru a-i omagia amintirea, Anders îşi numeşte fiica Marit. Relaţia dintre tată şi fiică este destul de bună până când Marit hotărăşte să-şi schimbe numele în Mary şi să călătorească în afara ţării. În Franţa o se împrieteneşte cu Alice şi prin intermediul ei îl cunoaşte pe Frans Röy, un gigant cu o forţă extraordinară, care a umblat pe vremuri cu circul. Frans este o fire veselă şi bine intenţionată, fără gânduri ascunse, însă deseori interpretează greşit gesturile din jurul său. Simţindu-se la un moment dat ofensată de comportamentul lui Frans şi bănuind că între el şi Alice există sau a existat o idilă, Mary se întoarce în Norvegia. Aici se căsătoreşte cu Jörgen Thiis, dar nu pentru că l-ar iubi, ci pentru că Jörgen îi face necontenit curte şi-i câştigă mila povestindu-i cum şi-a trăit viaţa. Într-o bună zi, Mary este anunţată că afacerea din Statele Unite în care a investit tatăl său este falimentară. În atare condiţii tatăl lui Jörgen nu se arată prea încântat de nunta celor doi. Mary se simte insultată. Consultând documentele tatălui său şi bănuind că mai poate salva ceva bani, Mary o porneşte spre Statele Unite şi se întoarce în numai şase săptămâni izbutind să realizeze ceea ce-şi propusese. Însă nu este mulţumită de Jörgen şi se gândeşte tot mai adesea la Frans.

 

Impresii

La fel ca şi-n cazul romanelor Un copil fericit şi Părul lui Absalom (şi din câte-mi amintesc la fel stau lucrurile şi-n Copilul păcatului), acţiunea se desfăşoară pe-o perioadă îndelungată de timp, autorul concentrându-şi atenţia preţ de câteva zeci de pagini asupra unor personaje secundare înainte să-l introducă în scenă pe cel principal. Mary este, însă, unul dintre ultimele volume scrise de Bjørnson, iar lucrul acesta se poate observa clar când vine vorba de complexitatea acţiunii. Dacă în Copilul Păcatului (carte scrisă-n 1860) firul epic era liniar, iar povestirile secundare lipseau cu desăvârşire, în Mary (scrisă-n 1906) lucrurile se dezvoltă în mai multe direcţii, personajele secundare sunt mult mai bine conturate, iar Bjørnson ajunge la apogeul capacităţii sale literare. Pe alocuri se apropie de sensibilitatea şi profunzimea prozei ruse din aceeaşi perioadă, însă natura occidentală răzbate din fiecare pagină a romanului.