Despre autor:

Yukio Mishima (1925 – 1970) este unul dintre cei mai de seamă scriitori japonezi, cochetând, printre altele, şi cu actoria şi regia. L-a admirat foarte mult şi a fost ataşat de Yasunari Kawabata, însă în momentul în care acesta a fost recompensat cu premiul Nobel pentru Literatură, Yukio Mishima şi-a dat seama că şansele sale de-a fi recompensat cu acelaşi premiu s-au redus la zero. Pe 25 noiembrie 1970 a încercat o lovitură de stat, dar în momentul în care a fost luat în derâdere de soldaţii gărzii imperiale, s-a închis în palat şi s-a sinucis.  Printre cele mai cunoscute opera ale sale se numără cele patru romane din tetralogia Marea Fertilităţii, dar şi Templul de aur şi Confesiunea unei măşti. A publicat 34 de romane, 50 de piese de teatru, 25 de volume de povestiri scurte şi 35 de volume de eseuri.

 

Personaje:

Etskuto (soţia lui Ryosuke, amanta lui Yakichi), Ryosuke (soţul lui Etsuko, fiul lui Yakichi), Kesuke (fratele lui Ryosuke, fiul lui Yakichi), Chieko (soţia lui Kesuke), Saburo (grădinarul lui Yakichi), Miyo (slujnica lui Yakichi).

 

Rezumat:

Romanul începu cu Etsuko Sugimoto întorcându-se în casa socrului ei după ce i-a cumpărat grădinarului o pereche de şosete. Soţul lui Etsuko a murit de febră tifoidă cu ceva timp în urmă, lăsând-o încă de tânără văduvă. Împreună cu fratele soţului ei, Kesuke, şi cu soţia acestuia, Chieko, Etsuko trăieşte în casa socrului şi lucrează, alături de cei doi, pentru el. Deşi îl găseşte dezgustător, Etsuko, pentru a continuă să locuiască în respectiva casă, începe o relaţie cu socrul său, deşi îl iubeşte pe Saburo, grădinarul căruia i-a cumpărat la începutul cărţii şosete. Saburo, însă, nu-i împărtăşeşte dragostea, arătându-se total indiferent farmecelor ei, indiferenţa şi cuvântul care-l descrie cel mai bine. Etsuko îşi aminteşte adeseori de ultimele zile din viaţa soţului său, de mersul la spital şi de cât de liniştită se simţea în acelea clipe. Nu îl iubea, aproape că-l ura, însă dorea ca el să trăiască pentru a se şi a-l persecuta. Când Saburo o lasă însărcinată pe Miyo, slujnica, iubirea obsesivă a lui Etsuko atinge paroxismul. Îl convinge pe Yakichi, socrul ei, să o alunge pe Miyo în momentul în care Saburo pleacă la părinţii săi pentru a le vorbi de-o eventuală căsătorie. La întoarcere, deşi Saburo îşi dă seama că Etsuko este în spatele alungării concubinei sale, rămâne indiferent. Aceeaşi indiferenţă o arată şi faţă de Etsuko în momentul în care aceasta îi mărturiseşte dragostea sa, determinând-o să-l omoare. Îl îngroapă apoi, cu ajutorul lui Yakichi.

 

Impresii:

Romanul de faţă, al treilea scris de Yukio Mishima, se deosebeşte total de precedentul: dacă în Confesiunea unui măşti acţiunea se desfăşoară de-a lungul a aproape 20 de ani, în Sete de viaţă aceasta este condensată în mai puţin de o lună, şi dacă-n prima acţiunea este liniară, implicând un număr limitat de personaje şi niciun fel de intrigi secundare, în cea de faţă întâlnim mai multe personaje principale între care se ţese o intrigă complexă. Firul epic nu mai este liniar, Mishima folosindu-se de fluxul conştiinţei pentru a-i sonda lui Etsuko trecutul şi a o contura cât mai bine. Şi-n fine, spre deosebire de cea dintâi, Sete de viaţă este scrisă la persoana a treia, conferindu-i autorului mai multă libertate de exprimare, lucru care se reflectă în stil: cel mai adesea acesta este descărnat, cu intervenţii minime şi tăioase din partea naratorului, însă din când în când lasă să se vadă dezgustul ce mocneşte-n Etsuko, precum şi obsesia ei faţă de Saburo. Dragostea ei nu este doar obsesivă, este şi flagelatoare. Îşi cere victime şi o consumă sufleteşte. Însă triunghiul amoros nu pare a se limita la Etsuko, Samuro şi Yakichi, între ei interpolându-se imaginea aproape omniprezentă a lui Ryosuke. Toate personajele, inclusiv copiii lui Etsuko şi cei ai lui Chieko, care au un rol secundar, trăiesc toate sub acelaşi acoperişi, destinele lor fiind astfel inextricabil legate.

 

 

Anunțuri