Să vă spun acum despre scriitorul aspirant.

Faţă de scriitorul aspirant, cel veleitar are o vârstă destul de înaintată, dar n-are niciun fel de stil, calitatea lui cea mai mare fiind să transforme febril orice amintire interesantă într-o haldă de steril. Comparaţie nu-i deloc întâmplătoare, pentru că adeseori scriitorul veleitar fie a turnat de-a lungul vieţii sale betoane, fie s-a înregimentat într-un alt serviciu care nu i-a pus la încercare indubitabilele calităţi literare. Însă odată ieşit la pensionare, scriitorul veleitar începe să scrie cu ardoare şi înfocare povestiri pe cât de sterile pe atât de plictisitoare, toate inspirate, fără niciun fel de discriminare, din propria sa viaţă. Dis de dimineaţă, după ce se spală pe dinţi şi se trage de mustaţă, astfel îşi începe micile şi ternele tentative artistice: Pe vremea când ori Eram, Nu-l mai văzusem, Să vă spun acum ş.a.m.d. Este total lipsit de imaginaţie, iar lecturile sale sunt atât de numeroase încât le poţi număra pe degetele de la picioare. Citeşte rar şi pe sărite pentru că nu are timp de pierdut: viaţa-i scurtă, carpe diem, alis aquilae, per rectum operibus anteire.

Mai ceva ca babele care, atrase de colivă, răsar ca din pământ şi apar la orice înmormântare, scriitorul veleitar, dornic de afirmare şi pururi în expectativă, este prezent la orice lansare. Nu este nevoie să-l inviţi, el este deja acolo, recomandându-şi cartea, zâmbindu-ţi amiabil, mâncându-ţi mâncarea şi dând mâna cu prietenii, dar mai ales prietenele tale. Uită-te bine la el, că nu-i deloc improbabil ca-n urmă cu o lună să fi venit cu firma lui pentru a-ţi pune parchet prin văgăună. Ştie tot ce mişună şi are peste tot relaţii, dar ce păcat că este nevoit să scoată bani din buzunar pentru a-şi publica propriile creaţii. Nu se descurajează, însă, ştie că lumea-i rea şi viaţa-i grea, iar alţi veleitari sunt mai iuţi de picioare, străbat mări şi ţări şi participă la mai multe lansări. Să nu credeţi, totuşi, că scriitorul veleitar nu ştie unde-i este locul. Ştie că operele sale sunt pe cât de citite pe atât de impresionate, dar are, totuşi, o singură şi sinceră consolare: că geniul său are să-i fie descoperit de generaţiile viitoare.

Anunțuri