DyingAnimal.jpg   Despre autor:

    Philip Roth s-a născut pe 19 martie 1933 în New Jersey şi este unul dintre cei mai premiaţii scriitori americani (printre altele, a primit premiile: Faulkner, Kafka, Pulizer şi Man Booker), bursele de pariuri cotându-l printre favoriţii la câştigarea premiului Nobel pentru Literatură. Iar după cum îl văd eu, cred că o să-l şi obţină, deşi nu este favoritul meu în această cursă. Roth îmbină adesea în cărţile sale istoria şi societatea actuală cu umorul şi ironia, criticând astfel anumite aspecte ale lumii capitaliste. Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se numără: Adio, Columbus, ciclul de romane care-l au în centru pe Zuckerman şi Plângerea lui Portnoy.

.

Rezumat:

Animal pe moarte (The dying animal în original, dar am să folosesc  titlul traducerii celor de la Polirom, deşi, în opinia mea, mai potrivit ar fi fost Animalul muribund sau Animalul pe moarte ) a fost publicată în anul 2001 şi este ultima parte dintr-o trilogie care îl are ca personaj principal pe David Kepesh, un profesor universitar care are o rubrică de critică literară la un post de radio local. Asemenea lui David Lurie (personajul din Ruşinea lui J.M. Coetzee) şi David Kepesh întreţine relaţii sexuale cu studentele sale, doar că acesta este şi mai inventiv (dă petreceri şi pune mâna pe cine-i cade-n plasă) şi nici nu este prins (şi prin urmare nici ostracizat). Preferata lui este însă Consuela Castillo, o americană născută din părinţi cubanezi. După petrecerea ei de absolvire, petrecere la care el refuză să-şi facă apariţia, cei doi se despart. Însă David continuă să se gândească la ea (şi mai ales la sânii ei, faţă de care dezvoltase o adevărată obsesie), dorind să fie iarăşi împreună, fără ca însă să-şi asume vreo responsabilitate. În ajun de Anul Nou, Consuela îl sună, iar cei doi se reîntâlnesc în apartamentul său. Ea îi mărturiseşte că a fost diagnosticată cu cancer la sân şi că urmează un tratament de chimoterapie, motiv pentru care nu vrea să îşi jos basca de pe cap. Peste câteva zile urmează să fie operată la unul dintre sâni şi ar vrea ca el să-i facă mai multe poze dezbrăcată şi în acelaşi timp să-şi ia rămas bun de la sân.

 

Impresii:

De Roth am mai citit de curând Gaşca noastră, o satiră destul de reuşită, aşa că mă aşteptam la mai mult din partea sa. Însă romanul lui, trebuie să spun cinstit, m-a plictisit. Poate îmi lipseşte mie contextul (deşi nu cred că este nevoie să parcurgi celelalte două romane din trilogie pentru a-l înţelege pe acesta), dar cred că este prea insipidă. Am înţeleg relaţia complexă dintre Consuela şi David, însă subiectul nu mi s-a părut câtuşi de puţin interesant şi nu odată am avut impresia că Roth bate apa-n piuă să priceapă iapa că cine se scoală de dimineaţă se scoală degeaba. Iar senzaţiile acestea decurg din faptul că vocea auctorială nu se face simţită, este stearpă, autorul evitând să-şi judece în vreun fel personajele ori să ia o anumită poziţie. Îi lipseşte sarea şi piperul, momentul culminant, tensiunea, acel ceva care să te facă să aştepţi, nerăbdător să dai pagina. Nu este rea, dar mă aşteptam la mai mult.

Anunțuri