Un om din popor este al patrulea roman scris de Chinua Achebe

Limba în care a fost scrisă: engleză

Titlul în engleză: A Man of the People

Anul apariţiei: 1966

Perioada în care se petrece acţiunea: anii 1960

Locul în care se petrece acţiunea: un stat din Africa, probabil Nigeria

Număr de pagini: 160

Ediţie: Heinemann International Literature & Textbooks, 1988

Subiect: cum se face politică în Africa

Gen: satiră

 

Despre autor:

Chinua Achebe (1930-2013) este unul dintre cei mai proeminenţi scriitori nigerieni şi înainte să se stingă luna trecută din viaţă numele său s-a aflat printre cele cu şanse importante la câştigarea  Premiului Nobel pentru Literatură. A fost un copil prodigios şi s-a remarcat încă de mic. Lumea se destramă, romanul său de debut, este cea mai citită carte din literatura africană modernă (a fost vândut în peste 8 milioane de exemplare), Chinua Achebe fiind cel mai tradus scriitor african (romanele sale i-au fost traduse în peste 50 de limbi). Deşi un susţinător al folosirii limbi engleze, acesta critică o parte a literaturii colonialiste, prin care se numără şi cartea lui Joseph Conrad, Inima întunericului. A fost implicat pentru o vreme destul de scurtă în politică. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără: Lumea se destramă (Things Fall Apart), Săgeata Domnului (Arrow of God), Liniştea s-a sfârşit (No Longer at Ease) şi Un om din popor (A Man of the People).

Rezumat:

Samalu Odili este un modest învăţător de ţară care primeşte într-o zi o invitaţie din partea fostului său profesor, actual mare şi corupt om de stat (mai exact ministru al culturii), Chief Nanga din Anata, un sat vecin. Cei doi se înţeleg de minune până într-o zi, când Samulu vine-n hotelul unde este cazat cu o preafrumoasă prostituată. Nanga îi fură prostituata, iar Samulu, rănit în amorul său sincer, jură să se răzbune. Se duce-n vizită la un fost elev de-al său pentru a pune ţara la cale. Odili, abia acum deranjat de cât de corupt este ministrul culturii, vrea să-i sufle de sub nas logodnica. Aşa că se întoarce în Urua, satul său natal, unde este convins de prietenii săi, şi inclusiv de tatăl său, să intre-n partidul C.T.C şi să candideze la apropiatele alegeri împotriva lui Nanga, şi implicit a partidului din care face parte acesta, P.O.P. Partidul în care s-a înscris Odili nu dispune de fonduri importante, aşa că aşteptările sale sunt modeste. Cu toate acestea, Odili se descurcă şi chiar dacă nu reuşeşte să-i fure lui Nanga logodnica (Edna Odo este numele ei), îi stă celuilalt ca un ghimpe-n coaste. Cel puţin până în momentul în care Chief Nanga începe să profite de poziţia pe care o are şi de aportul cetăţenilor pentru a-l denigra şi a-i îndepărta din jurul candidatului pe toţi.

 

Impresii:

Un om din popor este doilea roman scris de Chinua Achebe pe care-l citesc (primul a fost Lumea se destramă), aşa că ştiam cam la ce să mă aştept. Cu toate acestea, diferenţele dintre cele două sunt evidente. În cazul celui de faţă stilul este mai îngrijit, frazalitatea mai amplă, acţiunea mult mai bine conturată, cu fire narative secundare şi evenimente care se leagă bine între ele. Încă de la început ne putem da seama, cu precădere după stilul jucăuş şi personajele implicate, că este vorba de o satiră, cu toate că romanul este scris la persoana întâi. Lumea politică africană care ni se dezvăluie în această carte este una nu mult deosebită de cea din ţara noastră, diferenţa majoră fiind aici jovialitatea politicienilor. Dintre nenumăratele asemănări enumăr: ipocrizia lor, dualitatea, făţărnicia, minciuna, corupţia ş.a.m.d. Chinua Achebe este un bun cunoscător al practicilor locale, acesta făcând vremelnic parte dintr-un partid şi tot vremelnic implicându-se în viaţa politică a ţării. Aşa că, deşi personajele sunt ficţionale, nu avem parte de fabulaţii, între evenimentele redate în această carte şi cele care s-au întâmplat în realitate (doar lovitura de stat din final asemănându-se cu o duzină de altele petrecute-n regiune) există vădite asemănări. Personajele sunt bine descrise, existând o serie de subtilităţi care, la o lectură neatentă, ar putea trece neobservate. Un exemplu ar fi faptul că Odili, personajul principal, nu intră-n conflict cu Nanga, fostul său profesor, din pricina unor principii morale (deşi mai târziu astfel o să-şi mascheze acţiunea), ipocrizia şi arghirofilia cunoştinţei sale fiind lucruri oarecum acceptate (cel puţin atâta timp cât Odili are de profitat de pe urma lor – să nu uităm că stătea bine mersi la hotel şi mânca pe banii lui Nanga), ci din cauza unei prostituate. Odili reprezintă suflul nou, noua generaţie dacă vreţi, care se lasă condus de impulsivitate şi nu are o experienţă suficient de mare încât să ştie când să tacă şi când ori cum să vorbească. Încă mai are idealuri, dar acestea în sunt treptat pervertite de goana după victorie şi înavuţire. Nanga, pe de altă parte, reprezintă vechea gardă, cu prieteni peste tot, o făţărnicie care s-a lipit de el ca de-o a doua piele şi cu priză la public. Nici măcar în momentul în care îl bruschează pe contracandidatul său şi o împinge pe Edna, publicul nu-şi dă seama că el este personajul negativ şi-l aclamă în continuare. Însă norocul nu este de partea sa şi cade victimă loviturii de stat din final. Ultima frază este, de asemenea, elocventă, plină de umor negru, aşa cum este întreaga carte, şi ironie: n-ai murit degeaba dacă viaţa ta a inspirat pe cineva să iasă-n faţă şi să te împuşte în piept fără să ceară să fie plătit pentru asta.

Anunțuri