Etruscul este cel de-al şaptelea roman scris de Mika Waltari.
Limba în care a fost scris: finlandeză
Titlul în engleză: The Etruscan
Anul apariţiei: 1955
Perioada în care se petrece acţiunea: sec. V î.e.n.
Locul în care se petrece acţiunea: bazinul mării Mediteraneene
Număr de pagini: 452
Ediţie: Polirom, 2002
Subiect: peregrinările omului prin viaţă
Despre autor:
Mika Waltari (1908-1979) este cel mai cunoscut scriitor finlandez pe plan internaţional, fiind tradus în peste patruzeci de limbi. A scris nu mai puţin de 29 de romane, în care acţiunea se petrece în diferite perioade istorice. A lucrat ca jurnalist şi critic literar.
Rezumat:
Turms, personajul narator al întregului roman, se trezeşte fără să-şi aducă aminte nimic legat de persoana sa. Ducându-se la oracolul din Delphi (care-l şi sfătuieşte să se îndrepte spre vest), se împrieteneşte cu Dorieus, un spartan voinic şi drept, aidoma tuturor spartanilor. Împreună se angajează pe nava piratului Dionysos care, speriat de perşi, o porneşte către vest. Pe undeva, pe drum, îl iau la bord şi pe Micon, un vajnic şi drept vindecător de oase rupte şi răni sângerânde. După câteva furtişaguri, ajung în Himera, unde sunt găzduiţi pentru o vreme de tiranul oraşului, la adăpost de navele cartagineze. Aici Turms o întâlneşte pe ispititoarea, înşelătoarea şi ipocrita Arsinoe, preoteasa zeiţei Afrodita, dacă îmi aduc bine aminte, de care se îndrăgosteşte. Cu ajutorul tiranului fug spre alte ţărmuri, Turms răpind-o pe Arsinoe, iar Dorieus luând-o de soţie pe Tanaquil. Până să ajungă în Segest, Arsione îl înşeală pe Turms cu toţi mateloţii, iar după ce ajung în mirificul oraş îi şi naşte un copil din flori. Dorieus moare în luptă, Micon se sinucide, Dionysos dispare, iar Turms îşi continuă peregrinările prin ţinuturile latinilor, alături de soţia lui, fiica altora şi dădaca Hana. După ce ajunge în Roma, Turms pleacă într-o călătorie iniţiatică prin regatul etruscilor, iar soţia lui se căsătoreşte cu altul. Într-un final fericit, Turms îşi dă seama atât de perversitatea ei, cât şi de faptul că este un lucumon.
4 responses to “Mika Waltari – Etruscul”
Assassin
27 iulie 2013 la 18:17
Mie mi-au placut foarte mult cartile lui 🙂
ApreciazăApreciază
Daniel Onaca
27 iulie 2013 la 20:32
Poate ca ar merita sa-i mai acorzi o șansa, citind „Sinuhe egipteanul”, carte împrumutata des la biblioteca unde lucrez. Mă întreb chiar dacă romanul pe care l-ai prezentat nu e cumva un simplu exercitiu înaintea scrierii capodoperelor sale de mai tarziu (N-am verificat cronologia aparitiilor)
ApreciazăApreciază
Ihrielle
4 august 2013 la 10:04
După ce am citit toate romanele lui Waltari apărute la Polirom, şi eu am rămas cu aceeaşi impresie, că autorul se pierde în tot soiul de detalii nesemnificative. În plus, are prostul obicei să-şi înzestreze personajele principale masculine cu o naivitate supărătoare. Din acest punct de vedere, Lars (Etruscul), Mikael (Mikael Karvajalka) şi Johannes Angelos (Amanţii din Bizanţ) par a fi croiţi după acelaşi calapod.
Cu toate acestea, fiecare dintre romane lui Waltari are ceva unic – poveste, epocă istorică, atmosferă.
Recomand Egipteanul care, deşi publicat cu 10 ani înaintea Etruscului, este mult mai reuşit. Cel mai bun roman al lui Waltari, spun criticii.
ApreciazăApreciază
pomulcunoasterii
28 noiembrie 2014 la 23:00
http://pomulcunoasterii.wordpress.com/mika-waltari-etruscul/
aici încerc să prezint cartea în punctele ei tari
ApreciazăApreciază