Ok, am primit volumele de autor și sunt gata să dau drumul primului concurs. Premiul, după cum cred că ați dedus deja, este un exemplar cu autograf din Vandalii. Și pentru că trebuie să existe și un mod de departajare, m-am gândit să vă adresez o întrebare: Care este cartea voastră preferată și de ce? În funcție de răspunsurile primite (nu trebuie să fie excesiv de lungi, rezonez mai mult cu sinceritatea) am să selectez 5-10 finaliști, iar dintre aceștia am să trag la sorți câștigătorul. Puteți răspunde la întrebare până miercuri, 22 octombrie, orele 20:00. Adițional, puteți să dați un like paginii mele de Facebook, însă acesta nu este un criteriu de departajare.
Mult succes!
Update miercuri 22 octombrie ora 22:44
Vă mulțumesc foarte mult pentru participare și pentru minunatele recomandări făcute! După cum spuneam inițial, am ales ales un număr de finaliști (8, mai exact), cărora le-am acordat un număr de ordine și cu ajutorul site-ului http://www.random.org/ am ales câștigătorul (sau câștigătoarea, nu știu exact) în persoana lui gadjodillo. Felicitări și lectură plăcută!
Dacă nu ați câștigat, nu este cazul să vă supărați. În câteva zile o să-mi iasă a doua carte, ocazie cu care voi da drumul unui nou concurs! Și încă unuia și încă unuia…
20 octombrie 2014
Alexandru Ioan
Alexandru Ioan Despina 
18 responses to “Concurs!”
Mihaela Arhip
20 octombrie 2014 la 19:54
Nu ştiam de concurs!… Îmi pare rău… Voi cumpăra volumul de pe net, dar îmi pare rău că nu pot primi un autograf…
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
20 octombrie 2014 la 19:56
Acum i-am dat drumul, așa că puteți participa 🙂
ApreciazăApreciază
Diana
20 octombrie 2014 la 21:16
Cred că există o mulțime de cărți care mi-au plăcut și pe care le-aș trece la preferate. Cel mai mult din ce am citit până acum mi-a plăcut ALCHIMISTUL de Paulo Coelho.Această carte m-a format, dacă pot spune așa.Am citit-o pentru prima dată în adolescență, o perioadă în care au loc mari schimbări în viața unui om.Din punctul meu de veder această carte îmbină scriitura cu o componentă mistico-psihologică.Ideea în urma citirii cărții : pentru ceea ce dorești trebuie să lupți. să nu rămâi prizonierul rutinei, să ieși din zona de confort; nu întptdeauna lucrurile bune se află departe de noi, ele sunt în preajma noastră sau în noi, trebuie doar să la vedem.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Simona
20 octombrie 2014 la 21:16
Cartea mea preferata ii apartine lui Italo Calvino si poarta titlul de „Orasele invizibile”. Imi place pentru ca pot s-o citesc intoarsa, pornind de la mijloc sau de la capat ca pe o tabla de sah. Imi place pentru ca e o exersare continua de spatii antitetice, de imaginatie. Imi place pentru ca se construieste ca o calatorie in care importanta nu e destinatia, ci parcursul. Imi place pentru ca are poezie, pentru ca imi da nelinisti si pentru ca reuseste sa ma faca sa zambesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M Bocioaca
20 octombrie 2014 la 23:57
Imi vine in minte doar ”Padurea Norvegiana” de Murakami. Nu mi se pare o carte extraordinara sau originala. Am incercat carti mult mai bune pe care nici macar nu le-am terminat. Doar ca imi placea sa o citesc, ma linistea intr-un fel. Cam asta e relatia mea cu Murakami.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mihaela Arhip
21 octombrie 2014 la 8:47
Trei ar fi cărţile de care sufletul meu nu se poate despărţi.
„Rădăcini”, de Alex Haley, pentru că m -a impresionat puterea de care a dat dovadă autorul întorcându-se în timp, retrăind scene de demult într-o manieră cât mai apropiată de realitate (a călătorit pe un vapor, în cală, încercând să refacă drumul strămoşului său negru, răpit de albi din Ghana şi dus în sclavie în America), studiind documente vechi, aproape imposibil de descifrat şi construind, pas cu pas, traseul a 7 generaţii. De asemenea, mi-a plăcut curajul său de aşi căuta identitatea, de a scrie despre un adevăr care a lăsat pentru totdeauna o pată pe obrazul Americii.
Ar mai fi „Quo vadis”, de Henryk Sienkiewicz, deoarece mi s-a părut atât de cutremurătoare maniera în care am învăţat cum poate credinţa să învingă puterea. Atât de simplu şi totuşi atât de complex, mesajul cărţii este amplificat de trecerea timpului. Cartea este, în esenţă, o lecţie despre Iubire, despre Iubirea pe care Timpul nu o poate învinge, şterge sau acoperi de uitare. Când am citit-o, mi-a venit în minte un citat din Shakespeare: „Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.”
A treia carte este o carte despre arta de a fi Om. Cel puţin, aşa aş putea eu defini cartea „Marţi cu Morrie”, a scriitorului Mitch Albom. Este una din cărţile la care revii din timp în timp, o carte ca o lecţie de viaţă. Mă gândesc acum la vorbele de duh auzite de la ai mei în copilărie, nu ştiu de unde erau citate, le redau cu aproximaţie: „Dacă ţii pumnul închis, nu-ţi poate lua nimeni ce ai în el. Dar nici nu îţi poate pune nimic în mână.” Mitch Albom ne predă o lecţie simplă. Dar lecţiile de viaţă sunt Lecţii pentru cei care ştiu să fie Elevi şi simple întâmplări , pentru cei care îşi ţin pumnul închis.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mihaela Arhip
21 octombrie 2014 la 18:53
a-şi (căuta)… Scuze! De fapt, nu am nicio scuză, am fost neatentă… asta e adevărul…
ApreciazăApreciază
gadjodillo
21 octombrie 2014 la 15:50
Cartea pe care am citit-o de cele mai multe ori – şi care s-ar califica la titlul de „cartea preferată” – este Lolita (V. Nabokov, ediţia Universal Dalsi). Nu este o carte care formează – poate una care deformează. Nu este o carte despre cum devii om, ci neom. Este un parcurs iniţiatic pe dos, o coborîre în infernul propriilor trăiri, al propriilor dorinţe şi al propriei nimicnicii, dar este scrisă admirabil şi admirabil tradusă. Şi vorbeşte despre lucrurile acelea pe care tindem să le ţinem în noi, să le ascundem bine, să le mistificăm, să le dăm alte nume şi altă destinaţie. Ca să nu ne confruntăm cu oroarea din spatele gîndului.
Şi deşi are atîta potenţial de scandal, este scrisă cu o delicateţe care face ca plasarea ei în centrul dezbaterilor despre perversiunile sexuale să pară rizibilă pentru cei care o citesc pentru scriitură.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alexandru Ioan
22 octombrie 2014 la 21:52
Felicitări pentru câștigarea acestui concurs! Mărturisesc că nu am citit încă Lolita, deși m-am apucat de câteva ori de ea. Văzusem înainte filmul și probabil de aceea am abandonat-o. Am să vă trimit un mesaj pe adresa de pe care ați scris aici pentru a vă cere adresa poștală.
ApreciazăApreciază
Valeriu D.G. Barbu
21 octombrie 2014 la 17:46
,,cavalerul de nisip,, al lui Cristian Biru pentru ca am citit-o de șase ori și pentru că… vreau cartea ta
ApreciazăApreciază
Nicu
21 octombrie 2014 la 18:16
Cartea mea preferata este „Fight Club” deoarece este o revolta asupra societatii si prezinta o transformare totala. In plus, cartea prezinta evolutia prin decaderea individului. Stilul lui Palahniuk este alert, mai ales ca nu foloseste descrieri, iar limbajul este vulgar ceea ce ofera cartii mai multa veridicitate. Ah, si ma aseman cu Tyler Durden.
ApreciazăApreciază
Bogdan-Alexandru Petcu
22 octombrie 2014 la 7:39
cartea care inca ma “bantuie” – “Versetele satanice” (Salman Rushdie). Mi-a placut (si o consider una dintre cele mai bune carti din secolul XX) pentru ca arata atat de subtil agonia si dezorientarea Orientului (vezi metafora transformarii lui Chamcha si Farishta in diavol si inger). e o critica sublima, dar mai presus de toate e foarte bine construita. Inceputul (caderea metaforica) nu are nimic in plus nimic in minus, e ca punctul acela infinitezimal din care a iesit un intreg Univers. E o carte in care simbolurile joaca feste
ApreciazăApreciază
alexlamba
22 octombrie 2014 la 8:08
Ghidul autostopistului galactic. Că… din câte cărți am citit și mi-au plăcut mult, asta mi-e cea mai proaspătă în memorie. Ah, da, și pentru că „Marvin”.
ApreciazăApreciază
Catalin Lupu
22 octombrie 2014 la 8:45
O singura carte preferata nu poate sa existe ori cel putin asta cred eu, fiecare carte are importanta sa in functie de timpul istoric, varsta persoanei care o citeste si nu numai. Shogun de James Clavell este o carte pe care am citit-o in adolescenta si care m-a influentat profund. Am citit cartea pe fondul unei perioade dificile din viata mea si a fost o adevarata revelatie. m-a ajutat sa privesc altfel lucrurile. Lumea japonezilor, intelepciunea lor, lupta pentru puterea, impacarea in fata vietii dar cu atat mai mult in fata mortii, toate acestea ma determina sa consider si acum, dupa mult timp, Shogun ca fiind o carte de nota 10.
ApreciazăApreciază
Poteci de dor
22 octombrie 2014 la 10:48
Felicitări!!!
ApreciazăApreciază
GogGuigou
22 octombrie 2014 la 17:41
„Etienne – să iubești pe cineva care nu te iubește”
Deoarece e scrisă și trăită de mine.
Sau, dacă trebuie o carte cunoscută,
„Un om sfârșit”
Deoarece e scrisă de Giovanni Papini și trăită de el, dar și de mine printr-o viziune comună asupra vieții.
ApreciazăApreciază
angelliffer
22 octombrie 2014 la 18:38
Cartea mea preferata este urmatoarea – pentru ca eu o aleg
ApreciazăApreciază
ActiveNews
24 octombrie 2014 la 23:35
Abia astept sa cumpar si eu aceasta carte!
ApreciazăApreciază