Cei mai buni şi activi din 2012

Prin intermediul topului de faţă doresc să stabilesc o diferenţiere a autorilor care au publicat în anul 2012 în revistele Suspans, Nautilus, SRSFF, Helion Online, Gazeta SF şi Revista de Suspans în funcţie de numărul, dar mai ales de calitatea, lucrărilor scrise. A nu se înţelege prin calitate vreun soi de recunoaştere oficială sau unanimă, ci părerea mea cu privire la prozele respective, ţinând cont de stil, originalitate, lexic, structurarea ideilor ş.a.m.d. Pentru că topul se referă la autori ca semnatari ai mai multor texte, sunt luaţi în considerare doar cei care au publicat două sau mai multe povestiri scurte în intervalul 1 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2012. Numărul acestora se ridică la 59, nouă dintre ei fiind lăsaţi pe dinafară. În cazul scriitorilor care au debutat în volum (12 la număr, după socoteala mea), mă voi abţine de a le comenta evoluţia, menţionându-le, din motive obiective, doar poziţia în prezentul top. Mă tem de orgolii rănite şi reacţii violente. Dacă, însă, doresc să mă opresc şi asupra lor, n-au decât să-mi menţioneze acest lucru.

 

 

50-41

 

50. Rene Tinescu, cu povestirile Lacrimile civilizaţiei Zetta şi Oky, ambele publicate în SRSFF. Prin intermediul lor, Rene Tinescu arată că are idei, precum şi o fire sensibilă, însă că la capitolul redare nu stă la fel de bine. Deşi emoţionante, povestirile sale suferă la capitolul structurare, prima dintre ele având aerul unui rezumat, iar cea din urmă având un stil ce scârţâie pe alocuri. Este, în opinia mea, nevoie de mai mult exerciţiu.

 

49. Paul Teodor Ivan, cu povestirile Arca, respectiv O nouă speranţă, ambele publicate în Gazeta SF. Autorul este capabil să scrie proze de calitate, aşa cum o dovedeşte şi prin intermediul primului text menţionat, însă nu este statornic, cea de-a doua proză stând ca mărturie a acestui lucru. Stilul dânsului este unul cursiv şi plăcut, ideile interesante, însă la punerea lor în practică nu pot spune că stă la fel de bine. 

 

48. Victor Martin, cu povestirile Succesul ca un ochi de sticlă, Scrisul din somn şi, destul de curios,  Scrisul din somn, primele două apărând în SRSFF, iar cea din urmă în Gazeta SF.

 

47. Andra Spirescu şi Mihai Perşinaru, cu cele doisprezece povestiri publicate în Nautilus (Până la căderea nopţii (Preludiu din Praga), Floarea lui Kubin, Cimitirul din Praga, Istoria nopţii, Camera întunecată (Thora), Evanghelia după apus, Motivul, Închipuirea, Dublura, Memoriile lui Odamar, Oraşul sentimental). Nu vă speriaţi, nu-s doi pe acelaşi loc, deşi aparent cam asta-i situaţia. Povestirile dânşilor sunt întotdeauna succinte şi par a urma aceeaşi structură şi fire narative asemănătoare, Andrei Perşinaru şi Andra Spirând nestând tot mai bine la capitolul inventivitate. Sau, dacă avem în vedere omisiunile mai mult sau mai puţin voite şi cuvintele cu dublu sens (lucru datorat ortografierii greşite ori lipsite de diacritice), am putea afirma contrariul.

 

46. Aurelia Chircu, cu prozele Mişcări greşite, Legenda Aeternumului, Regis de Aeternum, Străinul din dormitor, Zorile dintr-un alt Aeternum, Uniţi în moarte, publicate în Suspans şi Gazeta SF. Deşi prin ultima povestire ne demonstrează faptul că Aurelia Chircu este în stare de mai mult, adesea se plafonează în redarea unor scene ce pătimesc la nivel narativ şi lexical. Dialogurile folosite de dânsa îmi aduc aminte de conversaţiile din romanele lui Dumas (care, vânzându-şi lucrările în foileton, tindea folosească uneori replici fără sens doar pentru a umple spaţiul). Sunt necesare lecturi susţinute, cu cât sunt mai diversificate din punct de vedere stilistic, cu atât mai bine.

 

45. Alexandru Şchiopu, cu prozele Evocare, Purificatio, Stejarul din Mamvri, Poveste de dragoste, În oglindă şi O mie de ani, toate publicate în SRSFF. Autorul nu deloc lipsă de idei, însă nu găseşte întotdeauna cea mai reuşită cale de a le aşterne pe hârtie. Se poate observa că mai are încă multe de învăţat la capitolul construcţie, Alexandru Şchiopu oscilând între povestiri sumare şi proze cu o intră prolixă. Nici stilul nu este întotdeauna unul izbutit, autorul părând că încă-şi mai caută propria voce.

 

44. Cătălin Cofaru, cu prozele Dilema, Boabe de cafea, Gânduri cenuşii şi Incompletitudine, publicate în revistele SRSFF, Gazeta SF şi Nautilus. Cătălin Cofaru se află într-o creştere lentă, dar susţinută, prozele dânsului fiind din ce în ce mai bune. Excelează în privinţa ideilor, mai rămâne să găsească o cale mai directă şi mai reuşită de a le pune în practică, uneori existând firide în scrierile sale la nivelul construcţiei. Trebuie să şlefuiască mai bine frazele, să le îmbine mai iscusit.

 

43. James R. Blaisse, cu prozele Coşmar înaintea Crăciunului, Ultima zi…, Spune-mi Abadon, Cântecul spânzuratului şi SMS+, toate publicate în revista Suspans. Stilul dumnealui îmi pare închegat şi încă destul de bine, accentuând de multe ori subtilităţile spiritului şi dând dovadă de maturitate. Dar, pe de altă parte, abordează subiecte facile, concentrându-se adesea pe acţiune fără o prea mare relevanţă. Ştiu cum anume să scrie, dar se grăbeşte când îşi ale subiectele.

 

42. Elisabeta Mareuseac, cu prozele Manfred cel Bezmetic şi Din ploaie, ambele publicate în paginile virtuale ale Gazetei SF. Autoarea se poate metamorfoza şi transpune cu uşurinţă în pielea personajelor sale, însă nu urmează un fir narativ bine evidenţiat. Se pierde uneori în digresiuni şi descrieri, uitând să ne spună povestea pe care o are în minte. Stilul este bun, plăcut, însă modul în care-şi structurează povestirile lasă de dorit.

 

41. Alexandru Dan, cu prozele Ochii himerei, Jurnalul sfârşitului, publicate în Gazeta SF, Suspans şi Nautilus. Autorul acordă de multe ori atenţie exagerată unui anume element, uitându-le pe celelalte pe dinafară. Câteodată nu-şi construieşte suficient de bine povestirile, existând şi în cazul dânsului anumite lacune. Stilistic, cred că se poate mai bine.

 

culoarea diferită semnalează cel mai reuşit text al fiecărui autor.

Radar

din numărul viitor al revistei Nautilus:

Gazeta SF

În numărul de luna aceasta al Gazetei SF ne aşteptă nu mai puţin de 7 texte de diferite facturi şi dimensiuni. Dintre aceste remarcăm originala poveste a lui Sergiu Someşan cu privire la sfârşitul lumii, precum şi textul lui Alexandru Neagu, Deus. Nici povestea lui Andrei Daniel Dascăl nu este de lepădat, autorul prezentându-ne o poveste onirică bine scrisă. Tema predilectă a lunii pare a fi sfârşitul lumii, aceasta regăsindu-se, sub o formă sau alta, în trei dintre textele prezente în acest număr al Gazetei SF. Trebuie să notăm, de asemenea, şi miriadele de greşeli prezente-n textul Strip Tease, acesta necesitând o periere atentă înainte de-a fi publicat. 

SRSFF

Luna aceasta, revista Societăţii Române de Science şi Fantasy ne prezintă patru proze extrem de diverse din punctul de vedere al temelor abordate. Astfel, dacă în Puzzle avem de-a face cu o experienţă stranie şi imposibil de explicat din punctul de vedere al personajului principal, Şobolanul ne implică într-o luptă futuristă purtată pe meleaguri autohtone, În oglindă ni se prezintă un om mărunt obsedat de jocuri video, iar Arborele şi veninul ne descrie o poveste la scală galactică. Din punct de vedere calitativ se evidenţiază nuvela lui Alexandru Şchiopu, evoluţia acestuia de la o lună la altă şi alta fiind vizibilă, la capătul opus fiind textul Teodorei Criş, presărat cu tot felul de cuvinte greşit ortografiate.

Helion SF

Nici Helion Online nu se lasă mai prejos şi ne prezintă trei povestiri diferite atât prin prisma tematicii cât şi a stilului, Dacă în E ziua judecăţii de apoi avem de-a face cu un text filosofic şi absurd totodată, bine condus din condei, Strania poveste a Aurorei Luinda şi a biografului ei nu pare să impresioneze, povestirea fiind una ternă şi prea puţin interesantă. La final, Sergiu Someşan, prezent luna aceasta şi între paginile virtuale ale Gazetei SF, ne încântă cu un nou text care are ca temă sfârşitul lumii.