Posts tagged ‘Cătălina Fometici’

cei mai cei 5

Prin intermediul topului de faţă doresc să stabilesc o diferenţiere a autorilor care au publicat în anul 2012 în revistele Suspans, Nautilus, SRSFF, Helion Online, Gazeta SF şi Revista de Suspans în funcţie de numărul, dar mai ales de calitatea, lucrărilor scrise. A nu se înţelege prin calitate vreun soi de recunoaştere oficială sau unanimă, ci părerea mea cu privire la prozele respective, ţinând cont de stil, originalitate, lexic, structurarea ideilor ş.a.m.d. Pentru că topul se referă la autori ca semnatari ai mai multor texte, sunt luaţi în considerare doar cei care au publicat două sau mai multe povestiri scurte în intervalul 1 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2012. Numărul acestora se ridică la 59, nouă dintre ei fiind lăsaţi pe dinafară. În cazul scriitorilor care au debutat în volum (12 la număr, după socoteala mea), mă voi abţine de a le comenta evoluţia, menţionându-le, din motive obiective, doar poziţia în prezentul top. Mă tem de orgolii rănite şi reacţii violente. Dacă, însă, doresc să mă opresc şi asupra lor, n-au decât să-mi menţioneze acest lucru.

Am luat în considerarea numărul prozelor publicate, calitatea lor, precum şi revistele în care au apărut, autorii fiind notaţi în plus dacă au publicat în mai multe reviste.

 

Astăzi primele 10 poziţii:

 

10. A.R. Deleanu, cu povestirile Trenul umbrelor şi Scrum, prima apărută în revista Suspans, cea de-a doua în Revista de Suspans.

 

9. Ovidiu Bufnilă, cu povestirile Lumină dublă şi Compresor, ambele publicate în Gazeta SF.

 

8. Felix Tzele, cu povestirile TaxidermistulMoartea se împrăştie prin seringiMarioneta şi Înainte să putrezească totul, primele două publicate în Suspans, următoarea în Helion Onlina, iar cea din urmă în Revista de Suspans. Dacă autorul ar fi ceva mai constant şi n-ar mai publica prozele mai slabe, cred că ar fi şi mai bine. În rest, nimic de obictat: stilul dânsului place, iar temele stranii atent şi bine structurate te introduc în universul lor.

 

7. Diana Alzner, cu prozele PelerinaTesterFermaPraf scânteietor şi filamenteFlash şi Arbore secant, apărute în SRSFF, Suspans şi Revista de Suspans. Diana Alzner scrie bine, iar lucrul acesta se vede de la primele rânduri. Ştie cum să-şi aleagă temele şi cum anume să le aştearnă pe hârtie pentru a le pune în valoare.

 

6. Adrian Sand, cu prozele Tâlharul, DarulSecrete, şi Turnul, toate trei apărute în revista Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy. Un alt autor cu un stil inconfundabil, în care povestea pare de multe ori a trece pe plan secund. Sfatul meu: să publice mai mult şi-n mai multe reviste.

 

5. Mihai Hafia Traistă, cu prozele Femeia în movOmul de dincolo şi Raniţa de soldatprimele două apărute în Suspans, iar cea din urmă în Revista de Suspans.

 

4. Aurel Cărăşel, cu prozele Tinereţe fără bătrâneţeDindin şi cartea fermecatăPovestea lui Alb Împărat şi a fântânilor cu apa-viePovestea lui Florea Înfloritul de pe tărâmul florilorCalinic, urmaşul lui Prâslea cel VoinicPovestea lui Trişti-Copil şi a taurilor-de-piatrăPovestea Soarelui şi a Lunii şi Poveste despre iarba fiarelor, toate publicate în revista Nautilus.

 

3. Alexandra Niculae, cu prozele Cei care gonesc cu vântulBalul egipteanPentru lacrimile Liviei, SupravieţuitorulFuria de piatrăPielea ta ca păcatul…Raze strâmbe,Zburătorul şi Contele MuscăPe undele IstrieiDosar clasatOmul cu şobolani sub pieleRăpit de nori şi Albastrul din privire, publicate în Suspans, Gazeta SF şi Revista de Suspans. Teme ok, stil foarte bun, structură reuşită. Ce ar mai fi de comentat?

 

2. Gheorghe Recheşan, cu prozele Homunculi de lut şi It’s a long way to Katmandu, ambele apărute în Nautilus. Autorul se pricepe de minune să dea naştere poveştilor, îmbinând un stil plăcut cu teme aşijderea.

 

1. Cătălina Fometici, cu pozele Chipul EuridiceiJertfă pentru marea liniştităGheţurile Marelui NordDincolo de umbreDracul din BucegiCealaltă dintre gheţuriÎn zori, pădurea era albastrăPentru toate comorile iaduluiÎnceputulÎn urma lor, doar flăcările…Phaedra şi  Păpuşa, apărute în Suspans, Gazeta SF şi Revista de Suspans. De ce locul întâi? Citiţi-i prozele!

culoarea diferită semnalează cel mai reuşit text al fiecărui autor.
Reclame

Scriptorium

Nautilus

 

Luna aceasta revista, Nautilus ne aşteaptă cu cinci proze interesante şi incitante prin prisma subiectelor abordate. Dacă Aurel Cărăşel ne poartă şi de această dată în lumea basmelor şi ne îndeamnă să înfruntăm alături de el monştrii şi zmei, Liliana David ne introduce într-o lume a sentimetelor intense şi a ne prezintă rămăşiţele unei iubiri pierdute. Proza lui Călin Sămrghiţan se remarcă prin stranietatea sa, precum şi prin atmosfera bine redată, iar Teodora Matei ne încântă cu un nou fragment din romanul acesteia. La final Andra Spirescu şi Mihai Perşinaru ne poartă pe aripile timpului într-o perioadă încărcată de mister. Nu putem să nu observăm atmofera densă şi apăsată ce reiese din toate aceste poveşti, precum şi atenţia acordată de autori stilului.

 

Suspans

 

Săracă revista Suspans luna aceasta, între paginile sale neîntâlnind decât o singură proză ce poate fi recenzată. O proză plăcută, interesantă, chiar incitantă, însă sunt nevoit să mă repet, o singură proză.

 

Revista de Suspans

 

Luna aceasta o nouă revistă a apărut pe piaţa românească, patronată de neobositul Mircea Pricăjan. Păstrând vie tradiţia cu care ne-a obişnuit în timp ce edita revista Suspans, în Revista de Suspans dăm luna aceasta pentru un număr record de proze, nu mai puţin de 24, dintre care 6 sunt fragmente de roman. Cu o ofertă atât de variată, revista nu are cum să nu fie pe gustul oricărui cititor, care în fiecare proză (sau aproape în fiecare) are ocazia să descopere ceva nou şi incitant, calitatea majoriţăţii textelor fiind una deosebit de bună. Şi spunând acestea, remarcăm povestirile Dianei Alzner, lui Florin Irimia, A.R. Deleanu, Radu Ilarion Ciobanu, Mihai Hafia Traistă şi Cătălinei Fometici. Subiectele sunt destul de variate, lipsind totuşi, cu mici excepţii, cele sf. Din punct de vedere calitativ, cele mai bune consider că sunt cele psihologice, acolo unde autorii au ocazia să îşi dovedească toată măiestria de care sunt în stare. Întâlnim şi câteva proze detectiviste, vârful de lance reprezentându-l aici povestirea Ralucăi Băceau, textul lui Radu Ilarion Ciobanu fiind prea complex şi prea bine scris pentru a-l putea încadra în această categorie. Proza lunii din Revista de Suspans este, probabil, Praf scânteietor şi filamente, o proză în care stilul se află-n într-un echilibru perfect cu acţiunea care ne este prezentată, neputând însă ignora nici textul lui Florin Irimia, un text care se remarcă prin atmosfera apăsătoare şi experimentul narativ pus la cale de autor. Mihai Hafia Traistă, prin limbajul arhaic, este o prezenţă insolită printre paginile virtuale ale acestei minunate reviste. De asemenea, trebuie să menţionăm şi prezenţa feminină care face onoare revistei, prozele anumitor autoare fiind deosebit de plăcute şi reuşite. Am întâlnit, din păcate, şi câţiva autori care nu par a avea ceva de spus, povestirile lor fiind, din anumite puncte de vedere, clişeice ori deficitare. Însă, cu o asemenea varietate de subiecte şi proze, sunt sigur că Revista de Suspans se va impune în cel mai scurt timp pe piaţă. Începe deja să se afirme ca o pistă de lansare pentru noua generaţie de scriitori. 

Gazeta SF, nr. 12

           A apărut de curând ce de-al doilea doisprezecelea număr al Gazetei SF. Vă recomand să citiţi interviurile cu scriitorii Nina Munteana (de Oliviu Crâznic) şi Michael Hăulică (de Simona Şerbănescu), o super povestire de Marian Dumitraşcu, un text umoristic şi cinic semnat de Florentin-Ionuţ Haidamac, o poveste cu vampiri atipică, de Cătălina Fometici, partea a II-a din Vremuri tainice şi multe, multe altele proze şi articole incitante.

În cadrul rubricii Scriptorium puteţi lectura o succintă trecere în revistă a prozelor apărute în nr. 17 al revistei Suspans şi nr. 46 al revistei Nautilus. Reiau, parţial, articolul:

Primul text propus luna aceasta de revista Nautilus se numeşte Dezgheţ şi poartă semnătura lui Marian Dumitraşcu. Chiar dacă tenta sf este una slăbuţă, proza de faţă este una de calitate şi asta datorită stilului foarte bun, precum şi a perspectivei din care a fost scrisă. Autorul ia o situaţia aparent banală şi o preface într-o adevărată operă de artă. Mai mult n-am să spun. Merită citită!

Erată: derdeluşu (derdeluşul); picioru (piciorul); bubuieli (bubuit); gâfai (gâfâi); nederminată (nedeterminată); dezblocăm (deblocăm); piciore (picioare); sky (ski); topeasca (topească)
Stil: 9,7
Temă: 8,6
Intrigă: 8,5
Originalitate: 9,0
Atmosferă: 9,4

Întrucât textul Evoluţie îmi aparţine, nu am să spun nimic despre el şi am să trec la următorul.

Paltonaşul albastru, de Recheşan Gheorghe, este o povestire inventivă şi captivantă ce îmbină cu succes mai multe teme (aventura, călătoria pe mare ce mi-a adus în minte poveştile scrise cu un secol în urmă de Jack London, copilăria). Deşi în prima parte a textului descrierile mi s-au părut în exces, îngreunând citirea, spre final acestea sunt incluse mult mai bine în acţiune, completând-o. O poveste pentru toate vârstele care, fără să exceleze într-o anume privinţă, place.

Erată: înnodasese; muşscîndu-şi; idioame (idiomuri ori idiome)
Stil: 8,8 (câteva repetiţii supărătoare, precum: ‘o văzuseră, toţi o ştiau, o văzuseră’)
Temă: 8,8
Intrigă: 8,5 (puţin cam criptică, pe alocuri)
Originalitate: 8,6
Atmosferă: 8,9

Întrucât textul Cazul domnei Fly a apărut şi în numărul 11 al revistei Gazeta SF şi a fost comentat în numărul 46 al revistei Nautilus, nu am să mă mai aplec asupra lui şi am să trec repede mai departe.

Fata pădurii, de Coman Octavian, se aseamănă foarte mult cu un basm, însă, în opinia mea, textul are de suferit din pricina felului în care este construit. Planurile se întrepătrund haotic, iar personajele sunt simple arhetipuri ce nu aduc nimic nou din punct de vedere literar. De asemenea, proza de faţă mi s-a părut scrisă în grabă, necizelată, cu multe erori de tastatură. Ce mi-a plăcut, în schimb, au fost versurile şi trecerea de la un stil la altul.

Erată: lune; scrjelind; acăpărase; o plamă de vânt; serpuiau; două ciubăre (ciubere); Coborâ (coborî); hidose; ciubărele; uricimea; Stii; nergea; vrajnice; izit (?!) + neconcordanţa timpurilor verbale şi multe virgule ce lipsesc.
Stil:  8,2 (nu am rezonat cu expresii precum “copac viclean”)
Temă: 8,4
Intrigă: 8,5
Originalitate: 8,0
Atmosferă: 8,3

La secţiunea Foileton semnează Călin Sămărghiţan cu textul intitulat Câmpiile albastre de sub orizont. Alcătuit din capitole care nu au iniţial o legătură clară între ele şi având pentru fiecare dintre ele, drept motto, citate ficţionale (o tehnică pe care a întâlnit-o şi la Arthur C. Clark), acţiunea se conturează destul de bine, iar ritmul este menţinut în permanenţă alert. Ceea ce poate fi atât un lucru pozitiv, cât şi unul negativ, putând, la un moment, plictisi, dacă nu se aduc şi câteva ‘inside-uri’ legate de ceea ce se petrece. Personajele, în schimb, mi se par prea schematice şi lipsite de personalitate, aidoma unor umbre care ţi se perindă prin faţa ochilor. Câteva detalii legate de aspectul lor fizic, de gândurile şi năzuinţele lor, un pic de individualitate, nu ar fi dăunat. De asemenea, ar fi indicate şi câteva momente de respiro, pentru ca cititorul să poate digere informaţiile primite şi să-şi facă o impresie despre ce ar putea urma. Una peste alta, un text ce merită citit şi urmărit până la final.

Erată: strălucioare; Spectografului; celorlaţi; intarea.
Stil: 8,6
Temă: 8,8
Intrigă: 8,2
Originalitate: 8,2
Atmosferă: 8,5

Pentru un text de aproximativ 500 de cuvinte, povestirea Elecme are nepermis de multe greşeli de ortografie (în foarte multe cazuri lipsesc diacriticele, la care se mai adaugă şi penuria de virgule). Lucru destul de straniu, dacă stăm să ne gândim că are trecute la semnătură două nume: cel al Andrei Spirescu şi cel al lui Mihai Perşinaru. În pofida acestui fapt şi a unei tente foarte subtile de sf, textul mi-a plăcut. Stilul este bun, matur, dialogurile credibile, iar personajele romantice conturate suficient de mult încât să atragă.

Erată: stiu; întalnirea; bluza alba; rosu; cladită; adolescentilor; ne-am plimbat în (prin) parc; vorbesti; cauta o ulcica; zambit; asezat; Dumitale (dumneata) eşti scriitor; întelegi; înteles; adaugat; jumatate; să traversam;  înafara; saruta; dupa; Într-adevar; facut; vazut-o
Stil: 8,8
Temă: 8,4
Intrigă: 8,0
Originalitate: 8,2
Atmosferă: 8,4

Restul aici.

Gazeta SF (numărul 10)

      Toate comentariile pe care le fac exprimă doar păreri personale, marcate puternic de propria-mi subiectivitate, fără a ţine câtuşi de puţin cont de numele celor care au semnat aceste povestioare (erorile gramaticale ori de tastatură fiind semnalate pentru a le fi de folos celor care doresc să-şi folosească mai departe textele). 

Dacă vreunul dintre scriitorii menţionaţi nu doreşte să-i mai citez textele, ori doreşte să nu mă mai axez pe anumite lucruri, să-mi aducă la cunoştinţă toate acestea, iar eu mă voi concentra doar pe ceea ce i se pare fiecăruia important.

 

Moartea stăpânului iluziilor, de Liviu Radu, este prima povestire din numărul 10 al Gazetei SF şi are aerul unui basm, deşi există suficiente elemente care ar putea să o încadreze în zona de science fiction. Printr-un stil aproape poetic şi prin descrieri deosebit de imaginative (pelicanul m-a dus cu gândul la pasărea albă şi misterioasă din scrierile lui Nichita Stănescu), autorul abordează tema morţii unui personaj important: Stăpânul Iluziilor. Având la dispoziţie posibilitatea de a-şi alege propriul sfârşit (deşi aici ar fi puţin de discutat, pentru că eu aş îndrăzni să cred, prin prisma ultimului paragraf, că acesta continuă să existe, chiar dacă această existenţă se reduce la visele celor de pe insulă), personajul îşi dă ultima suflare nu într-un mod sobru, ci printr-o adevărată sărbătoare. O temă cu adevărat interesantă şi care te îndeamnă să meditezi la cum ţi-ai dori să treci în nefiinţă.

Erată: apre (spre); coţofane (coţofene); măiastru (măiestru); vieşii (vieţii);

Stil: 9,0 (nu pot să nu remarc echilibrul perfect dintre temă şi transpunerea acesteia în cuvinte.)

Temă: 9,0

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,7

 

 Lungă-i calea către gri, textul semnat de Ştefana Czeller poate fi considerat atât un microroman, cât şi o nuvelă (textul are nu mai puţin de 22.000 de cuvinte, o intrigă destul de captivantă, precum şi o sumedenie de personaje bine conturate). Deşi, personal, nu mă dau în vânt după poveştile cu vampiri, considerându-le de multe ori puerile, în cazul de faţă treaba nu stă deloc aşa. Atmosfera este sumbră, tonul este serios, iar personajul principal, un vampir în vârstă de mai bine de o jumătate de mileniu, este cât se poate de credibil. Jackin pe numele său, acesta este o persoană complexă, inteligentă (intruziunile introspective îi conferă veracitate şi profunzime sufletească), care filtrează totul, dar care se lasă totuşi condus de plăceri carnale (cu riscul de-a părea un pudibond, erotismul din prima jumătate mi s-a părut prea amănunţit redat) şi emoţii de moment (autoarea zăbovind uneori prea mult asupra lui, doar pentru a-l creiona mai bine). Marele merit al acestui text este că reuşeşte să redea, într-o atmosferă demnă de povestioarele gotice ale lui Poe, o acţiune care se petrece acum, în secolul douăzeci şi unu. Fără a cădea în penibil şi fără a apela la prea multe neologisme. Un text foarte bun, dar pe care nu mulţi se vor încumeta să-l citească din pricina lungimii sale.

Erată: miloserdnic; teminăm; inima animalui; Fălciile se sting; cinci minunte; să hotărâşti; mă învîrt; lespedea de sacrifiu; controbăie; să-l încremesc; mi-l mănâncâ; spune baljin; îmi înşir neleguirile; obictele familiare; Totodeauna; Paşim peste el

Stil: 8,7

Temă: 8,6

Intrigă: 9,2

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 9,1

 

 

În vremea lui Arond Vodă, textul semnat de Florin Pîtea, nu este o proză fantastică ori sf, ci mai degrabă o satiră. Adoptând stilul şi lexicul vechilor cronicari, autorul ironizează situaţia României. O povestire scurtă, cu tâlc, şi care se termină printr-o poantă ce mă îndeamnă să o recomand şi altora spre a fi citită, cu toate că, după cum deja am menţionat, nu se încadrează în barierele clasice ale science fiction-ului. Poate intră la realitate alternativă 🙂 Deşi, privind felul în care am ajuns acum, povestea d-lui Florin nu mi se pare tocmai o istorie apocrifă, ba dimpotrivă…

Erată: –

Stil: 8,9

Temă: 8,3

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 8,7

 

 

Despre  Atacul (II) nu voi menţiona nimic în afara faptului că este scrisă de mine, lăsându-i pe alţii să judece.

 

Singuriubire, proza semnată de Teodora Gheorghe, este o poveste stranie de iubire. Fără a cădea în penibil, autoarea descrie, cu sârg, relaţia dintre două personaje neobişnuite. Deşi, pe alocuri, descrierile şi digresiunile distrag atenţia şi deconectează cititorul de la acţiunea ce se înfiripă destul de greu, textul are profunzime, iar stilul, foarte plăcut, îl încadrează cu succes în rândul celor de calitate. Povestirea se asemănă puţin, prin subiect, cu romanul Colecţionarul de Fowles (o carte care merită citită) şi prin stil cu Parfumul de Patrick Süskind (şi aceasta merită citită, deşi sfârşitul m-a cam decepţionat). Mă aşteptam să dau peste ceva siropos şi desuet, însă am rămas plăcut impresionat. Dacă s-ar mai înlătura din surplus (pasajele descriptive), textul ar avea, în opinia mea, de câştigat.

Erată: aceeasi; vis-a-vis (vizavi); Devenisei (deveniseşi); istorvitor; refugiându-te (refugiindu-te); oriunce; sfărşitul; obrajul; revărsândui-se (revărsându-i-se); înjungheat; întâlnisei (întâlniseşi); începusei (idem); domna; şiut; abandonsem; pustinc

Stil: 9,0

Temă: 8,5

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 8,9

 

Penultimul text din numărul 10 al Gazetei SF se intitulează Oameni fără feţe şi poartă semnătura Cătălinei Fometici. Povestirea prin care autoarea debutează în lumea literară este una complexă şi totodată bizară. Personajul principal, gâde de profesie, manifestă intense şi adânci valenţe sufleteşti, lucru ce vine să ne demonstreze că în spatele oricărui om se poate ascunde un personaj sensibil. Sau invers. Mi-a plăcut povestea de iubire, însă, la final, consider că este prea mult (şi inutil) sânge pentru un happy end.  De asemenea, citind, am simţi că mă pierd, uneori, în prea multe detalii şi divagaţii, iar, pe alocuri şi dialogul mi se pare rigid, însă povestirea este, fără îndoială, una reuşită. Potenţial există, dar ar trebui şi o mai mare claritate în transpunerea ideilor. Îi urez mult succes autoarei şi am să aştept de la dânsa texte din ce în ce mai bune.

Erată: întorceţi-vă (întoarceţi-vă); facăra

Stil: 8,6

Temă: 8,5

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,4

 

Despre scurta existenţă a paradisului lui Jose, text semnat de Florin Dan Prodan, este o povestire simplă, scurtă şi deloc fantastică, asemănându-se puţin cu romanul În grădina lui Epicur de Anatole France, atât prin subiect, cât şi prin locul de desfăşurare al acţiunii. Însă, fiind atât de scurtă, atmosfera nu apucă să se încropească şi nici intriga să se închege. Textul merită dezvoltat şi întregit, astfel încât să iasă o povestire valoroasă. N-ar strica nici stiluri diferite şi o descriere mai amănunţită a unei eventuale ipostazieri a lui Quetzalcoatl.

Erată: conoştea; facuseră; o       bucată o bucată; sau iad I se păreau; Viaţa curgesa; ŞI avu; dubitabile; Călugarii; vîlzoneală; inconjura; îngaduiseră

Stil: 8,2

Temă: 8,2

Intrigă: 8,0

Originalitate: 8,3

Atmosferă: 7,9

 

Cea mai interesantă povestire: Singuriubire.

Cea mai bine scrisă povestire: Lungă-i calea către gri.

 

 

Nu pot să nu remarc atât calitatea textelor, cât şi bogăţia de idei din acest număr, lucruri ce nu pot decăt să mă bucure. Însă, luate la un loc, povestirile acestea ar alcătui mai degrabă o carte, decât o revistă, mărimea unora dintre ele putând constitui un adevărat dezavantaj în calea citirii lor  (dat fiind faptul că cititorul se aşteaptă la nişte povestiri scurte şi că monitorul calculatorul nu favorizează lectura îndelungată).


%d blogeri au apreciat asta: