Posts tagged ‘e-book’

Michael Haulică – Povestiri fantastice

              De curând apărut pe Amazon, în format on-line, volumul “Povestiri fantastice de Michael Haulică reuneşte nu mai puţin de 37 de texte apărute iniţial în alte trei cărţi aparţinând aceluiaşi autor (“Madia Mangalena”, 1999; “Despre singurătate şi îngeri”, 2001; “Aşteptând-o pe Sara”, 2005).

 

                “Madia Mangalena” reuneşte 21 de povestiri (scrise în decursul a zece ani, dacă nu mă înşel, din 1985 şi până în 1995) cu o vădită nuanţă de cyber-punk, deşi nu m-aş grăbi să le cataloghez, fiecare fiind în sinea ei o lume aparte în care se îmbină nenumărate teme. Frapând încă de la început, autorul reuşeşte o prefacere aproape totală a limbajului, izbutind să facă din el nu doar un simplu mijloc prin care se poate transmite informaţia, ci o parte integrantă a acesteia, adăugând astfel povestirilor o cursivitate aproape poetică şi făcând din ele o lectură deosebit de facilă. Cel puţin în ceea ce priveşte rapiditatea şi lejeritate cu care pot fi parcurse, pentru că în privinţa sensurilor treaba este ceva mai complicată, acestea fiind structurate, asemenea jocurilor pe calculator, pe mai multe nivele. Nu degeaba am pomenit de jocurile pe calculator, ele apar de multe ori prin prozele acestui volum, insinuând o lume oarecum absurdă şi reliefând o viziune asupra viitorului (viitor faţă de momentul în care au fost scrise, când nu se inventase încă internetul) uneori foarte apropiată de realitatea zilelor noastre, iar alteori atât de îndepărtată încât povestirile par fragmentele unor realităţi alternative (la baza cărora ar putea sta, de pildă, unele programe de calculator, ori o inteligenţă artificială).

                Asemenea limbajului, şi relaţiile dintre personaje sunt deformate şi redefinite, la fel şi stratificarea socială. Apar polisuri post apocaliptice, staţii orbitale, planete îndepărtate, toate dublate de atotprezentele simulări computerizate ce îţi sădesc în minte îndoiala. Însăşi esenţa realităţii este redefinită, fără ca totuşi autorul să dea un răspuns clar, palpabil. Totul se preface, iar schimbarea stă la baza tuturor lucrurilor.

               Povestirile se leagă bine între ele şi ajung să se completeaze, împrumutând una alta alteia din caracteristici: anotimpul de praf (care mie mi s-a întipărit puternic în minte) revine obsedant, ca o forţă distructivă ce o să măture într-un final totul şi o să reducă o lume întreagă la întinderi nesfârşite de pământ, nisip şi pietre. O altă temă recurentă este cea a contactului interrasial şi în special a sexualităţii, un subiect explorat cu delicateţe şi sensibilitate, ajungând să fie chiar şi pe gustul unui pudibond ca mine.

               Bine dozate şi încă şi mai bine spuse, poveştile ţi se înfiripă-n minte şi îţi acaparează simţurile, iar tu, ca cititor, ajungi să le trăieşti, să le vezi, să le crezi…

               Recomand tuturor cartea, sigur fiind că poate satisface toate gusturile.

(va urma)

Reclame

Michael Haulică – Povestiri fantastice

         Michael Haulică, una dintre cele mai proeminente personalităţi ale literaturii SF româneşti şi contemporane, lansează în format e-book, pe site-ul Amazon, cartea Povestiri Fantastice (apărută pe hârtie la editura Millennium). Volumul conţine cele mai bune povestiri (34 la număr) ale autorului, fiind, astfel, un Best Of.

 

Mai multe detalii pe site-ul Galileo Online.

Marian Coman – Fingers

Fingers and other fantastic stories, cărţulia în limba engleză a scriitorului Marian Coman (şi care poate fi achiziţionată de pe Amazon, la preţul de doar 1 euro), reuneşte patru povestioare greu de categorisit la o primă vedere.   

Dincolo de fantasticul sugerat  (în cel puţin în două dintre proze) prin incertitudinea ce se ascunde în motivele acţiunilor personajelor, sunt abordate diverse teme existenţiale care conferă povestirilor profunzime şi care stârnesc în mintea cititorului o mulţime de întrebări. Pentru că toate cele patru texte asta sunt de fapt: nişte pretexte prin care autorul te obligă să meditezi şi să contempli ceea ce-ai citit.

Văzute dintr-o perspectivă caleidoscopică, cu jocuri de umbre, lumini şi nuanţe de gri. Culorile lipsesc cu desăvârşire, poate din pricina timpului în care se desfăşoară acţiunea (două, sau trei, dintre povestiri fiind plasate la sfârşitul epocii comuniste, când energia electrică se oprea adeseori la căderea întunericului, iar trenurile rămâneau iarna înzăpezite cu orele. Nu că în această ultimă privinţă lucrurile s-ar fi schimbat prea mult…), ori poate din cauza personajului – copil care este nevoit fie să descrie ce se întâmplă în jurul său, fie să rememoreze întâmplările la care a luat parte.

Bine închegată, atmosfera creată în jurul personajului rezonează adeseori în mintea cititorului, gândurile fiindu-i purtate înapoi, la anii copilăriei, când realitatea şi fantasticul se îmbinau într-o aşa măsură încât uneori deveneau imposibil de separat, exact ca într-un labirint. Doar morbidul şi straniul situaţiilor, ce contrastează puternic cu naivitatea specifică vârstei, oferă ieşirea din acest dedal. Calea găsită nu duce neapărat spre maturizare, ci mai degrabă spre conştientizare. Spre înţelegerea că tot ce există în jurul nostru are o viaţă a lui proprie şi tainică. Lucrurile sunt entităţii de sine stătătoare, care, într-un fel mistic, trăiesc. Tot aşa cum o fac şi degetele noastre.

%d blogeri au apreciat asta: