Posts tagged ‘extraterestrii’

Kevin D. Randle – Crash

Crash, when UFOs fall from the sky, nu este o carte de ficţiune, aşa cum s-ar fi putut deduce din titlu, ci o istorie a obiectelor neidentificate care-au căzut pe Terra de-a lungul istoriei şi cu precădere de-a lungul ultimilor o sută de ani. Dacă toate cele peste o sută de cazuri prezentate ar fi fost reale atunci s-ar fi putut lesne concluzia că mijloacele noastre aeriene de transport sunt mai eficace decât navele extratereştrilor, aşa că autorul se străduieşti să facă lumină în unele cazuri, căutând de cele mai multe o explicaţie plauzibilă pentru cele întâmplate. Şi, spunând acestea, Kevin D. Randle nu-mi pare a fi un fanatic ce vede-n fiecare lumină un extraterestru stând la pândă, ci o persoană cerebrală şi onestă, în căutarea adevărului, oricare a fi acesta. Principala explicaţie în cartea sa sunt meteoriţii, urmaţi de caracterul înşelător al unor evenimente celeste, precum şi de martorii care de cele mai multe ori fie exagerează, fie nu ştiu despre ce vorbesc. Sunt prezenţi şi câţiva escroci care încearcă să impresioneze, să-şi vadă mutra la tv ori să stoarcă bani de pe urma credulilor, precum şi câteva cazuri în care armata pare-a testa arme neconvenţionale. Rămân aşadar mai puţin de cinci cazuri care merită atenţie şi cărora autorul nu le găseşte o explicaţie pe deplin plauzibilă. Pentru cei pe care-i interesează istoria, precum şi fenomenul OZN, cartea se anunţă interesantă, cât pentru ceilalţi… plictisitoare. Apărută de curând, mă îndoiesc că a fost până acum tradusă în română.

Preconcepţii legate de extratereştrii

Una dintre cele mai des întâlnite preconcepţii legate de eventuala existenţă a unor fiinţe extraterestre (cu care am intra în contact) este dorinţa lor de-a ne cuceri. Dând astfel dovadă de-o teribilă şi inexplicabilă stupiditate, fiinţele extraterestre străbat vaste spaţii interstelare doar pentru a supune nişte pământeni ce se înghesuie pe o planetă dintr-un sistem solar aflat la marginea galaxiei. La ce le-ar servi distrugerea unor asemenea gâze? Deşi supoziţiile se împart, acestea continuă să rămână ridicole: pentru resurse, spun unii (ce resurse se află pe Terra şi nu se află pe nicio altă planetă? În afara vieţii pe care doresc s-o nimicească, niciuna); pentru că sunt răi de la natură, sunt de părere alţii (dacă asta ar fi fost situaţia, atunci s-ar fi autodistrus de mult, cred eu); iar cei mai mulţi nici nu se obosesc să ne explice de ce.

Iar ca ridicolul să fie complet, în majoritatea filmelor ce tratează acest subiect (de la Independence Day, Signs, War of the Worlds, şi până la Battle: Los Angeles) oamenii ies învingători din această confruntare. Adică extratereştrii străbat ani lumină (utilizând o tehnologie ce nouă ne lipseşte) doar pentru a pierde un război în faţa unei rase inferioare. Ştie cineva vreo carte ori film în care situaţia să fie diferită? Căci mie, unul, doar situaţia din District 9 mi s-a părut verosimilă. Bine, şi cea din romanul Eden al lui Stanisław Lem.

Se aseamănă, la înfăţişare, extratereştrii cu oamenii?

Do aliens resemble humans?

Chiar dacă n-am prins niciun exemplar căruia să-i arătăm ospitalitatea tipic pământeană, măsurându-l mai întâi cu şublerul şi disecându-l apoi pentru a vedea ce şi cum, dacă stăm un pic să raţionăm (sigur, nu mulţi oameni fac lucrul acesta, însă nu acelora mă adresez) ajungem la o concluzie ce ar trebui să fie destul de evidentă: Nu, probabilităţile ca extratereştrii să fie asemănători oamenilor (deşi invers ar fi fost mai corect formulat, dar egocentrismul este la putere) sunt foarte mici, chiar subunitare aş putea spune. Şi asta în pofida filmelor ce ne sunt servite pe bandă rulantă, filme în care adeseori observăm nişte fiinţe bipede (Alien, Predator, District 9) cu puţin mai înalte ori mai scunde decât un om obişnuit (motivul din spatele acestei lipse de imaginaţie fiind, la origine, unul destul de simplu: trebuia să încapă omul în costum 🙂 ) Însă sunt foarte mulţi factori care determină înfăţişarea unei fiinţe aflate-n vârful evoluţiei, iar dintre aceştia enumăr:

  •       Mărimea planetei (în cazul celor mai mari, este posibil ca vietăţile care se găsesc pe ele să aibă nişte dimensiuni destul de reduse, din pricina gravitaţiei, tot la fel cum este posibil să nu aibă la bază aceleaşi elemente ca vieţuitoarele de pe Terra, iar în loc de carbon să folosească… fier. Desigur, într-o atmosferă lipsită de oxigen, pentru că altfel acesta ar oxida).
  •    Distanţa faţă de stea (de acest lucru depinzând cât de multă energie poate primi fiecare individ. Este posibil, ca în cazul unor planete mai îndepărtate, fiinţele care ar exista pe ea să fie mai… voluminoase)
  •      Dacă este mareic blocată (aşa cum este Luna faţă de Pământ. Pe astfel de planete se presupune că viaţa ar putea apărea în zonele de penumbră, lucru care ar determina, printre altele, şi sensibilitatea vieţuitoare în faţa acestor variaţii)
  •     Lanţul trofic care o susţine (abundenţa vieţii de pe Terra s-ar putea să nu se regăsească şi prin alte părţi ale universului, iar fiinţele care ajung în vârful evoluţiei să fie nevoite să se hrănească rar ori puţin, arătând aidoma unor scheleţi şi având un metabolism extrem de lent.
  •         Modificările genetice (dacă au capacitatea de-a călători între două sisteme solare, nu este greşit să credem că asemenea fiinţe şi-ar putea schimba deliberat înfăţişarea pentru a deveni mai puternice, ori mai bizare 🙂 ).

Concluzie: Ca extratereştrii să fie asemenea noastră, ar însemna că în primul rând planeta lor să fie, în mare parte, asemenea Terrei. Iar din cele peste 1.500 de care ştim până acum, dintre care aproximativ 80 ar putea susţine viaţa (în forma în care o cunoaştem noi), niciuna nu se aseamănă prea mult cu aceasta pe care trăim. Iar dacă privim în ansamblu, noi suntem singurele fiinţe bipede, din cele câteva milioane de specii de animale şi plante câte sunt pe Pământ.

%d blogeri au apreciat asta: