Posts tagged ‘jack london’

Jack London – Ciuma stacojie

     Despre autor:

Jack London (1876 – 1916) este adesea considerat primul scriitor care a reuşit să facă avere din scris fără să fi fost dinainte bogat. Născut într-o familie săracă, Jack London a fost nevoit încă de mic să renunţe la şcoală şi să muncească de mic, uneori chiar şi câte 18 ore pe zi. A schimbat mai multe locuri de muncă (a lucrat inclusiv ca marinar şi cărăuş) şi a fost arestat în câteva rânduri pentru vagabondaj, lucruri care i-au influenţat drastic modul în care vedea viaţa, devenind un avocat al socialismului. După cum mărturiseşte şi-n Martin Eden, prin scris a văzut o modalitate nu doar de-a se salva din viaţa pe care o ducea, dar şi de a-i demasca pe bogaţi, arătându-le snobismul care-i caracterizează. Romanele şi povestirile sale sunt inspirate din viaţa pe care a dus-o, iar ca teme recurente întâlnim: sălbăticia (Chemarea străbunilor, Colţ Alb), goana după aur (mai ales în povestiri scurte), marea (Smoke Bellew, Când zeii râd, Patrula de pescuit), lupta dintre proletariat şi burghezi (Călcâiul de fier, Martin Eden, Războiul claselor) etc.

Rezumat:

În anul 2073, James Howard Smith, un bătrân ramolit, se plimbă prin pădure alături de nepotul său, ambii îmbrăcaţi în piei de animale, căutând mâncare. Ajung înapoi în tabără, unde bătrânul, din pricina felului vetust şi bizar în care se exprimă, este luat peste picior de nepotul său şi un prieten de-al acestuia, copiii rugându-l să le spună povestea Morţii Roşii. Ştergându-şi lacrimile, moşneagul se apucă să le istorisească, trecând peste întreruperile celor doi: pe vremuri, James lucrase ca profesor de engleză la Universitatea din California, însă, odată cu zvonurile răspândirii în rândul populaţiei a unei boli extrem de molipsitoare şi totodată mortale, viaţa lui şi a întregii societăţi ia o turnură neaşteptată. Ciuma Stacojie s-a manifestat mai întâi în New York, trecând pe alte continente înainte să ajungă şi-n California în acelaşi an 2013, însă odată ajunsă aici, populaţia începe să-şi iasă din minţi, declanşându-se o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru supravieţuire. Magazinele sunt jefuite, cei bănuiţi că ar fi infectaţi ostracizaţi ori lapidaţi, panica şi debandada fiind la ordinea zilei. James se alături unui grup în care boala n-a pătruns (sau mai bine spus nu părea să fi pătruns, căci perioada de incubaţie era cu mult mai lungă decât cea în care se manifesta), dar după ce pornesc la drum află cu stupoare că lucrurile nu stau chiar aşa. Ceilalţi mor, iar James este nevoit să pornească singur într-o călătoria care-l va purta de-a lungul sudului Statelor Unite. Într-o zi, când deja îşi pierduse speranţa că va mai vedea un om viu în viaţa sa, dă peste alţi doi supravieţuitori.

Impresii

După cum se poate deduce din rezumat, vorbim despre o carte postapocaliptică, una dintre primele de acest fel. Jack London îmbină realismul şi naturalismul pe care le abordează şi-n alte cărţi de-ale sale cu ficţiunea, rezultatul fiind unul cât se poate de reuşit. Prin atenţia de care dă dovadă în prezentarea detaliilor (transformările pe care le suferă limbajul, ruinarea oraşelor etc), redarea foarte exactă a comportamentului uman (panica, sacrificiul, jaful), precum şi prin viziunea de-o claritate surprinzătoare autorul scrie o carte de-o luciditate înfricoşătoare. Nu exagerează şi nici nu se străduieşte să epateze, ci rămâne fidel descrierii unui viitor perfect posibil. Insistă foarte bine pe prezentarea germenilor, precum şi pe remarcele enervante ale celor doi copii, incluzând toate aceste digresiuni într-un tot unitar. Prin povestirea în ramă, firul epic se întoarce de unde-a plecat, şi anume la James, personajul principal, explicând originea triburilor care ajung să populeze în anul 2073 regiunea. Cei care supravieţuiesc nu sunt şi cei care ar fi meritat să o facă, de unde şi probleme care apar în comunitate. De asemenea, bine redată este şi imposibilitatea copiilor de-a înţelege o lume atât de diferită faţă de cea în care au crescut. În concluzie, cred că Ciuma Stacojie este o carte de referinţă în literatura science fiction care are ca subiect lumea postapocaliptică.

Reclame

Jack London – Chemarea străbunilor

JackLondoncallwild.jpg     Despre autor:

 

Jack London (1876 – 1916) este adesea considerat primul scriitor care a reuşit să facă avere din scris fără să fi fost dinainte bogat. Născut într-o familie săracă, Jack London a fost nevoit încă de mic să renunţe la şcoală şi să muncească de mic, uneori chiar şi câte 18 ore pe zi. A schimbat mai multe locuri de muncă (a lucrat inclusiv ca marinar şi cărăuş) şi a fost arestat în câteva rânduri pentru vagabondaj, lucruri care i-au influenţat drastic modul în care vedea viaţa, devenind un avocat al socialismului. După cum mărturiseşte şi-n Martin Eden, prin scris a văzut o modalitate nu doar de-a se salva din viaţa pe care o ducea, dar şi de a-i demasca pe bogaţi, arătându-le snobismul care-i caracterizează. Romanele şi povestirile sale sunt inspirate din viaţa pe care a dus-o, iar ca teme recurente întâlnim: sălbăticia (Chemarea străbunilor, Colţ Alb), goana după aur (mai ales în povestiri scurte), marea (Smoke Bellew, Când zeii râd, Patrula de pescuit), lupta dintre proletariat şi burghezi (Călcâiul de fier, Martin Eden, Războiul claselor) etc.

 

Rezumat:

 

Buck este un câine voinic, de casă, vândut de Manuel, grădinarul, pentru a-şi achita datoriile la joc. Cum goana după aur era în toi, iar câinii care să tragă la sanie în mare căutare, Buck este vândut mai departe şi, după ce-i este administrată o bătaie care avea ca scop să-l facă să ştie bâta de frică, ajunge pe mâna unor dispeceri. Înhămat, alături de alţi câini, la  sanie, o porneşte astfel spre Klondike. Buck învaţă cum să se poarte urmărindu-şi camarazii de drum, dar în acelaşi timp intră în competiţie cu Spitz, câinele care conducea întregul grup, şi reuşeşte în cele din urmă să-l detroneze. Odată ajuns în Klondike este vândut unor postaşi, iar după o călătorie epuizantă unor idioţi care nu vor decât să se îmbogăţească. Din pricina nepriceperii lor, jumătate din câini mor pe drum, iar ceilalţi se scufundă cu tot cu sanie şi idioţi într-un lac nu pe de-a-ntregul îngheţat. Buck, datorită sfârşelii şi-a lui Thornton, un călător încercat care îi ia partea, se salvează refuzând să pătrundă pe gheaţa subţire a lacului. În stăpânirea lui Thornton, Buck se face remarcat, salvându-i stăpânului viaţa şi câştigând pentru acesta un pariu important. Pleacă apoi într-o expediţie prin ţinutul Yukonului îi căutare de aur. Buck este cât se poate de fericit alături de stăpânul său, însă tot mai adesea bântuit de tot felul de vise. Câinele izbuteşte să se împrietenească, după mai multe încercări, cu un lup, iar când se întoarce într-o zi de la plimbare îşi găseşte stăpânul omorât de un grup de indieni. Buck se răzbună, după care rămâne alături de lupi, revenind în fiecare an în locul în care a murit Thornton pentru a-l jeli.

 

Impresii

 

Avea în faţă o carte în care realitatea ne este prezentată exact aşa cum este ea, Jack London evitând să o deformeze. Având în vedere tema principală a cărţii, care lesne reiese şi din titlu, putem să o plasăm, fără a ne teme că greşim, în naturalism. Singurul lucru care i s-ar putea reproşa autorului sunt gândurile pe care le pune-n capul câinelui, precum şi motivaţiile acestora, însă maniera în care o face nu este prea bătătoare la ochi şi nici nu putem spune că exagerează prea mult. Descrierile sunt foarte reuşite, iar sentimentul de aventură emană din fiecare frază. Citind-o, realizezi că nu este o plăsmuire şi că autorul a trăit lucrurile despre care vorbeşte. Prin modul în care este tratat, dar şi prin goana oamenilor după bani, Jack London critică societatea acelor zile, lucrul acesta devenind cât se poate de evident la final. Răspunzând chemării sălbăticiei, Buck alege să abandoneze civilizaţia.

%d blogeri au apreciat asta: