Posts tagged ‘michael haulică’

Gazeta SF, nr. 12

           A apărut de curând ce de-al doilea doisprezecelea număr al Gazetei SF. Vă recomand să citiţi interviurile cu scriitorii Nina Munteana (de Oliviu Crâznic) şi Michael Hăulică (de Simona Şerbănescu), o super povestire de Marian Dumitraşcu, un text umoristic şi cinic semnat de Florentin-Ionuţ Haidamac, o poveste cu vampiri atipică, de Cătălina Fometici, partea a II-a din Vremuri tainice şi multe, multe altele proze şi articole incitante.

În cadrul rubricii Scriptorium puteţi lectura o succintă trecere în revistă a prozelor apărute în nr. 17 al revistei Suspans şi nr. 46 al revistei Nautilus. Reiau, parţial, articolul:

Primul text propus luna aceasta de revista Nautilus se numeşte Dezgheţ şi poartă semnătura lui Marian Dumitraşcu. Chiar dacă tenta sf este una slăbuţă, proza de faţă este una de calitate şi asta datorită stilului foarte bun, precum şi a perspectivei din care a fost scrisă. Autorul ia o situaţia aparent banală şi o preface într-o adevărată operă de artă. Mai mult n-am să spun. Merită citită!

Erată: derdeluşu (derdeluşul); picioru (piciorul); bubuieli (bubuit); gâfai (gâfâi); nederminată (nedeterminată); dezblocăm (deblocăm); piciore (picioare); sky (ski); topeasca (topească)
Stil: 9,7
Temă: 8,6
Intrigă: 8,5
Originalitate: 9,0
Atmosferă: 9,4

Întrucât textul Evoluţie îmi aparţine, nu am să spun nimic despre el şi am să trec la următorul.

Paltonaşul albastru, de Recheşan Gheorghe, este o povestire inventivă şi captivantă ce îmbină cu succes mai multe teme (aventura, călătoria pe mare ce mi-a adus în minte poveştile scrise cu un secol în urmă de Jack London, copilăria). Deşi în prima parte a textului descrierile mi s-au părut în exces, îngreunând citirea, spre final acestea sunt incluse mult mai bine în acţiune, completând-o. O poveste pentru toate vârstele care, fără să exceleze într-o anume privinţă, place.

Erată: înnodasese; muşscîndu-şi; idioame (idiomuri ori idiome)
Stil: 8,8 (câteva repetiţii supărătoare, precum: ‘o văzuseră, toţi o ştiau, o văzuseră’)
Temă: 8,8
Intrigă: 8,5 (puţin cam criptică, pe alocuri)
Originalitate: 8,6
Atmosferă: 8,9

Întrucât textul Cazul domnei Fly a apărut şi în numărul 11 al revistei Gazeta SF şi a fost comentat în numărul 46 al revistei Nautilus, nu am să mă mai aplec asupra lui şi am să trec repede mai departe.

Fata pădurii, de Coman Octavian, se aseamănă foarte mult cu un basm, însă, în opinia mea, textul are de suferit din pricina felului în care este construit. Planurile se întrepătrund haotic, iar personajele sunt simple arhetipuri ce nu aduc nimic nou din punct de vedere literar. De asemenea, proza de faţă mi s-a părut scrisă în grabă, necizelată, cu multe erori de tastatură. Ce mi-a plăcut, în schimb, au fost versurile şi trecerea de la un stil la altul.

Erată: lune; scrjelind; acăpărase; o plamă de vânt; serpuiau; două ciubăre (ciubere); Coborâ (coborî); hidose; ciubărele; uricimea; Stii; nergea; vrajnice; izit (?!) + neconcordanţa timpurilor verbale şi multe virgule ce lipsesc.
Stil:  8,2 (nu am rezonat cu expresii precum “copac viclean”)
Temă: 8,4
Intrigă: 8,5
Originalitate: 8,0
Atmosferă: 8,3

La secţiunea Foileton semnează Călin Sămărghiţan cu textul intitulat Câmpiile albastre de sub orizont. Alcătuit din capitole care nu au iniţial o legătură clară între ele şi având pentru fiecare dintre ele, drept motto, citate ficţionale (o tehnică pe care a întâlnit-o şi la Arthur C. Clark), acţiunea se conturează destul de bine, iar ritmul este menţinut în permanenţă alert. Ceea ce poate fi atât un lucru pozitiv, cât şi unul negativ, putând, la un moment, plictisi, dacă nu se aduc şi câteva ‘inside-uri’ legate de ceea ce se petrece. Personajele, în schimb, mi se par prea schematice şi lipsite de personalitate, aidoma unor umbre care ţi se perindă prin faţa ochilor. Câteva detalii legate de aspectul lor fizic, de gândurile şi năzuinţele lor, un pic de individualitate, nu ar fi dăunat. De asemenea, ar fi indicate şi câteva momente de respiro, pentru ca cititorul să poate digere informaţiile primite şi să-şi facă o impresie despre ce ar putea urma. Una peste alta, un text ce merită citit şi urmărit până la final.

Erată: strălucioare; Spectografului; celorlaţi; intarea.
Stil: 8,6
Temă: 8,8
Intrigă: 8,2
Originalitate: 8,2
Atmosferă: 8,5

Pentru un text de aproximativ 500 de cuvinte, povestirea Elecme are nepermis de multe greşeli de ortografie (în foarte multe cazuri lipsesc diacriticele, la care se mai adaugă şi penuria de virgule). Lucru destul de straniu, dacă stăm să ne gândim că are trecute la semnătură două nume: cel al Andrei Spirescu şi cel al lui Mihai Perşinaru. În pofida acestui fapt şi a unei tente foarte subtile de sf, textul mi-a plăcut. Stilul este bun, matur, dialogurile credibile, iar personajele romantice conturate suficient de mult încât să atragă.

Erată: stiu; întalnirea; bluza alba; rosu; cladită; adolescentilor; ne-am plimbat în (prin) parc; vorbesti; cauta o ulcica; zambit; asezat; Dumitale (dumneata) eşti scriitor; întelegi; înteles; adaugat; jumatate; să traversam;  înafara; saruta; dupa; Într-adevar; facut; vazut-o
Stil: 8,8
Temă: 8,4
Intrigă: 8,0
Originalitate: 8,2
Atmosferă: 8,4

Restul aici.

Reclame

Michael Haulică – Povestiri fantastice

              De curând apărut pe Amazon, în format on-line, volumul “Povestiri fantastice de Michael Haulică reuneşte nu mai puţin de 37 de texte apărute iniţial în alte trei cărţi aparţinând aceluiaşi autor (“Madia Mangalena”, 1999; “Despre singurătate şi îngeri”, 2001; “Aşteptând-o pe Sara”, 2005).

 

                “Madia Mangalena” reuneşte 21 de povestiri (scrise în decursul a zece ani, dacă nu mă înşel, din 1985 şi până în 1995) cu o vădită nuanţă de cyber-punk, deşi nu m-aş grăbi să le cataloghez, fiecare fiind în sinea ei o lume aparte în care se îmbină nenumărate teme. Frapând încă de la început, autorul reuşeşte o prefacere aproape totală a limbajului, izbutind să facă din el nu doar un simplu mijloc prin care se poate transmite informaţia, ci o parte integrantă a acesteia, adăugând astfel povestirilor o cursivitate aproape poetică şi făcând din ele o lectură deosebit de facilă. Cel puţin în ceea ce priveşte rapiditatea şi lejeritate cu care pot fi parcurse, pentru că în privinţa sensurilor treaba este ceva mai complicată, acestea fiind structurate, asemenea jocurilor pe calculator, pe mai multe nivele. Nu degeaba am pomenit de jocurile pe calculator, ele apar de multe ori prin prozele acestui volum, insinuând o lume oarecum absurdă şi reliefând o viziune asupra viitorului (viitor faţă de momentul în care au fost scrise, când nu se inventase încă internetul) uneori foarte apropiată de realitatea zilelor noastre, iar alteori atât de îndepărtată încât povestirile par fragmentele unor realităţi alternative (la baza cărora ar putea sta, de pildă, unele programe de calculator, ori o inteligenţă artificială).

                Asemenea limbajului, şi relaţiile dintre personaje sunt deformate şi redefinite, la fel şi stratificarea socială. Apar polisuri post apocaliptice, staţii orbitale, planete îndepărtate, toate dublate de atotprezentele simulări computerizate ce îţi sădesc în minte îndoiala. Însăşi esenţa realităţii este redefinită, fără ca totuşi autorul să dea un răspuns clar, palpabil. Totul se preface, iar schimbarea stă la baza tuturor lucrurilor.

               Povestirile se leagă bine între ele şi ajung să se completeaze, împrumutând una alta alteia din caracteristici: anotimpul de praf (care mie mi s-a întipărit puternic în minte) revine obsedant, ca o forţă distructivă ce o să măture într-un final totul şi o să reducă o lume întreagă la întinderi nesfârşite de pământ, nisip şi pietre. O altă temă recurentă este cea a contactului interrasial şi în special a sexualităţii, un subiect explorat cu delicateţe şi sensibilitate, ajungând să fie chiar şi pe gustul unui pudibond ca mine.

               Bine dozate şi încă şi mai bine spuse, poveştile ţi se înfiripă-n minte şi îţi acaparează simţurile, iar tu, ca cititor, ajungi să le trăieşti, să le vezi, să le crezi…

               Recomand tuturor cartea, sigur fiind că poate satisface toate gusturile.

(va urma)

Michael Haulică – Povestiri fantastice

         Michael Haulică, una dintre cele mai proeminente personalităţi ale literaturii SF româneşti şi contemporane, lansează în format e-book, pe site-ul Amazon, cartea Povestiri Fantastice (apărută pe hârtie la editura Millennium). Volumul conţine cele mai bune povestiri (34 la număr) ale autorului, fiind, astfel, un Best Of.

 

Mai multe detalii pe site-ul Galileo Online.

%d blogeri au apreciat asta: