Posts tagged ‘sf’

Scriptorium

Din numărul viitor al revistei Gazeta SF. Sinopsis:

Nautilus

 

Luna aceasta revista Nautilus ne propune spre lectură nu mai puţin de şase proze (număr aflat în creştere, după ce luna trecută ne-a delectat cu cinci proze, iar acum două luni cu patru). După cum ne-a obişnuit, primul text este şi de această dată un basm semnat de Aurel Cărăşel, iar ultimul, trecut la rubrica Multivers,o povestire ce poartă o dublă semnătură: a Andrei Spirescu şi a lui Mihai Perşinaru. Faţă de povestirile publicate de cei doi autori în numele anterioare ale revistei, cea de faţă pare desăvârşită, atmosfera sumbră îmbinându-se perfect cu acţiunea onirică. De remarcat este şi straniul text al lui Cătălin Cofaru, Incompletitudine. Deşi autorul riscă în anumite momente să-l lase pe cititor pe dinafară, textul de faţă este unul de valoare, informaţiile prezentate cu zgârcenie lăsând loc multor interpretări, fără a afecta în vreun fel scheletul acţiunii. Următoarea proză, Jurnalul sfârşitului, de Alexandru Dan, pare mai degrabă o parabolă a societăţii actuale decât un text science-fiction. La sfârşit trebuie să ne luăm adio de la foiletonul Teodorei Matei, o autoare ce ne-a încântat vreme de opt luni de zile cu o povestire pe cât de interesantă pe atât de bine scrisă, şi să ne pregătim pentru un nou foileton, un space-opera deosebit de incitant, după cum se prezintă până acum, semnat de Aurel Cărăşel, semnatarul basmului care-a deschis şirul prozelor din acest număr al revistei Nautilus. Un număr bogat şi o ofertă diversă.

Suspans

 

Revista Suspans nu ne oferă luna aceasta nicio povestire spre lectură. Zero, nothing, nada, vizitaţi concurenţa, vă rugăm.

Revista de Suspans

 

Deşi ceva mai săracă-n proze faţă de primul număr, Revista de Suspans rămâne şi luna aceasta fruntaşă-n privinţa cantităţii, dar şi a calităţii textelor publicate, primele două povestiri prezente între paginile sale virtuale atrăgându-mi în mod special atenţia. Dacă-n Omul cu şobolani sub piele, stilul dezinvolt şi plin de naturaleţe face din text o proză reuşită, în proza semnată de Felix Tzele, Înainte să putrezească totul, stilul şi acţiunea se află-ntr-un echilibru perfect, autorul prezentându-ne o proză cum arar întâlnim în revistele din România. Şi spunându-vă lucrul acesta, vă invit să o lecturaţi, garantându-vă că nu o să regretaţi. Despre celelalte texte prezente în cel de-al doilea număr al Revistei de Suspans nu pot spune că sunt slabe, însă după ce le-am citit pe primele două aşteptările-mi fură mult elevate. Astfel, Clepsidra îmi pare prea statică, De Halloween prea simplă, Flash neterminată, Păpuşa previzibilă, iar schiţele umoristice ale lui Iulian Sârbu insuficient de amuzante. Cred că, pentru a nu ni se deforma percepţia asupra celorlalte texte şi a trăi lectura la intensitatea ei, cele mai bune texte ar trebui publicate ultimele. Însă, dată fiind vastitatea ofertei din acest număr (la prozele de faţă adăugându-se o mulţime de fragmente de varii dimensiuni), sunt sigur că fiecare cititor va găsi ceva care să-i placă. Şi nu neapărat aceleaşi texte care mi-au plăcut mie. 

Reclame

Radar

Din numărul pe noiembrie al revistei Nautilus. Sinopsis:

 

SRSFF

 

Luna aceasta, revista Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy ne prezintă nu mai puţin de şapte proze, un număr aproape dublu faţă de numărul prozelor publicate în această revistă luna trecută. Cu toate că textele de faţă variază destul de mult în ceea ce priveşte temele abordate, un lucru par să aibă în comun: originalitatea. Majoritatea lor se înscriu în genul science-fiction, doar două abătându-se de la această regulă: Dimineţile unui băiat cuminte şi Urmele paşilor ei, cea dintâi fiind înţesată de cuvinte greşit ortografiate, iar cea din urmă părându-mi-se neinteresantă. La capătul opus întâlnim, desigur, Celălalt capăt, un text echilibrat şi bine scris până spre final, precum şi Exodul, o proză interesantă şi, pentru ce şi-a dorit autorul, bine aşternută pe hârtie. Pe undeva pe la mijlocul dintre cele două extreme se află celelalte trei texte, acestea, în pofida temelor captivante pe care le redau, păcătuind în ceea ce priveşte exprimarea (Astronautul imposibil) ori compoziţia (Charis şi Eleos şi O mie de ani). Dând dovadă de puţină maliţiozitate şi exagerând voit, aş putea spune că autorii care au idei nu prea ştiu cum să le valorifice, iar cei care ştiu cum s-o facă n-au ce.

 

Gazeta SF

 

 

În numărul 21, Gazeta SF ne aşteptă cu 7 texte, dintre care cel mai bun îmi pare a fi cel semnat de Forentin Ionuţ Haidamac, autorul reuşind să ne surprindă luna aceasta cu o povestire de-o indubitabilă valoare (La mai mare!). De remarcat sunt şi textele semnate de Sergiu Someşan, Mircea Nanu-Muntean şi Ovidiu Bufnilă, cel dintâi încântându-ne printr-o schimbare reuşită de perspectivă, iar cei din urmă printr-un stil plăcut şi fluid. Nici textele semnate de Marcel Gherman şi Alexandra Niculae nu sunt de lepădat. Din păcate nu acelaşi lucru îl putem spune despre proza Elenei Potocean, autoarea părând mai mult că experimentează decât că ne prezintă o operă de maturitate. Însă timp pentru a se perfecţiona este destul. La final, ce le-aş putea sugera autorilor care publică-n Gazeta SF, şi-n special celor aflaţi la început de drum, este să fie mai îndrăzneţi, mai imaginativi şi mai incisivi, aşa cum a făcut-o-n acest număr Florentin Ionuţ Haidamac. În ceea ce priveşte stilul, nu aveţi de ce să vă îngrijoraţi, îl mânuiţi deja.

 

Helion SF

 

Helion Online ne încântă în cel de-al 25-lea număr al său două proze diametral opuse, atât în ceea ce priveşte atmosfera, cât şi mesajul pe care-l poartă. Dacă Zână are alura unui basm, limbajul fiind zglobiu şi vesel, Ambotros este o proză întunecată, dar foarte bine motivată şi ancorată în realitate, care atrage şi care ţi se întipăreşte în minte.

Radar

din numărul viitor al revistei Nautilus:

Gazeta SF

În numărul de luna aceasta al Gazetei SF ne aşteptă nu mai puţin de 7 texte de diferite facturi şi dimensiuni. Dintre aceste remarcăm originala poveste a lui Sergiu Someşan cu privire la sfârşitul lumii, precum şi textul lui Alexandru Neagu, Deus. Nici povestea lui Andrei Daniel Dascăl nu este de lepădat, autorul prezentându-ne o poveste onirică bine scrisă. Tema predilectă a lunii pare a fi sfârşitul lumii, aceasta regăsindu-se, sub o formă sau alta, în trei dintre textele prezente în acest număr al Gazetei SF. Trebuie să notăm, de asemenea, şi miriadele de greşeli prezente-n textul Strip Tease, acesta necesitând o periere atentă înainte de-a fi publicat. 

SRSFF

Luna aceasta, revista Societăţii Române de Science şi Fantasy ne prezintă patru proze extrem de diverse din punctul de vedere al temelor abordate. Astfel, dacă în Puzzle avem de-a face cu o experienţă stranie şi imposibil de explicat din punctul de vedere al personajului principal, Şobolanul ne implică într-o luptă futuristă purtată pe meleaguri autohtone, În oglindă ni se prezintă un om mărunt obsedat de jocuri video, iar Arborele şi veninul ne descrie o poveste la scală galactică. Din punct de vedere calitativ se evidenţiază nuvela lui Alexandru Şchiopu, evoluţia acestuia de la o lună la altă şi alta fiind vizibilă, la capătul opus fiind textul Teodorei Criş, presărat cu tot felul de cuvinte greşit ortografiate.

Helion SF

Nici Helion Online nu se lasă mai prejos şi ne prezintă trei povestiri diferite atât prin prisma tematicii cât şi a stilului, Dacă în E ziua judecăţii de apoi avem de-a face cu un text filosofic şi absurd totodată, bine condus din condei, Strania poveste a Aurorei Luinda şi a biografului ei nu pare să impresioneze, povestirea fiind una ternă şi prea puţin interesantă. La final, Sergiu Someşan, prezent luna aceasta şi între paginile virtuale ale Gazetei SF, ne încântă cu un nou text care are ca temă sfârşitul lumii. 

Aldous Huxley – Minunata lume nouă

Despre autor

Aldous Huxley (1894-1963) este unul dintre cei mai mari eseişti britanici, acesta publicând în timpul vieţii sale peste 40 de cărţi, de la volume de proză scurtă şi poezii şi până la eseuri literare şi romane. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără Minunata lume nouă, Punct. Contrapunct, Orb în Gaza, După multe veri.

 

 

 

Rezumat

Cartea începe oarecum abrupt, Huxley surprinzând încă din primele pasaje o lume futuristă (acţiunea fiind plasată în anul 2540 ori 632 A.F. – after Henry Ford, noul ‘Iisus’ al erei) şi distopică (deşi nu guvernele sunt cele care îi controlează pe oameni ci propriile lor năzuinţe, adesea urmate orbeşte). Decorul primului capitol este un soi de maternitate în care, prin fertilizarea artificială, sunt ‘produşi’ copiii. Încă din primele lor zile de viaţă, aceştia sunt plasaţi în una dintre cele cinci caste existente (notate cu litere greceşti, de la Alpha la Epsilon). Predeterminarea merge până la reducerea IQ-ului în cazul Epsilonilor şi manipularea personalităţii prin ascultarea de mii şi zeci de mii de ori a unor caseta. Abolind războaiele şi multe dintre boli, societatea descrisă în carte are ca scop suprem fericirea individului, fericire atinsă doar printr-un anume grad de ignoranţă şi indiferenţă: monogamia este desfiinţată, la fel şi căsătoriile, copiii nu mai au părinţi, ei aparţin societăţii ş.a.m.d. În această lume mai există totuşi şi câteva societăţi pure, de sălbatici, cum ar fi cea din Mexic, unde o femeie Alpha a dispărut în urmă cu 20 de ani. Luându-şi o vacanţă, Bernard Max, un Alpha plus care totuşi nu se poate integra foarte bine în societatea modernă din pricina inferiorităţii fizice, and Lenina Crowne, o Alpha tipică, merg într-o excursie în rezervaţia sălbaticilor şi dau peste femeia dispărută, precum şi peste fiul acesteia, John, născut pe cale naturală, un procedeu considerat dezgustător şi blamat de întreaga societate fordistă. Bernard îi readuce pe cei doi în sânul ‘civilizaţie’, folosindu-se de John, pentru a nu fi trimit în Islanda. John este dezamăgit de ce vede şi se retrage într-un loc izolat din nordul Angliei. Din nefericire, el nu îşi găseşte liniştea nici aici, zeci şi sute de ziarişti hărţuindu-l zilnic.

 

Impresii

În primul rând, cartea mi s-a părut complet diferită faţă de celelalte romane scrise de Huxley pe care le-am citit (Punct. Contrapunct, Două sau trei graţii, Geniul şi zeiţa, Frunze uscate), atât din punct de vedere ideatic, cât şi stilistic. Fără a pune prea mare accent pe formă, autorul se concetrează asupra conţinutului, descriind o lume orweliană, cumva întoarsă cu fundul în sus. Întreaga poveste pare o imagine răsturnată, societatea nu fiind una esenţial rea ori absurdă, ba dimpotrivă. Fără să aibă profunzimea lui 1984, romanul izbuteşte să prezinte într-o lumină negativă propriile noastre speranţe şi doleanţe, fiind o critică nu doar la adresa viitorului, dar şi a prezentului. Suntem deja o parte din această minunată lume nouă, doar că nu ne dăm încă seama. Am remarcat, de asemenea, şi claritatea din spatele frazelor, precum şi modul direct în care sunt prezentate faptele. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că m-au atras mai mult celelalte romane ale lui Huxley, autorul părând în largul său când ne vorbeşte despre iubire, dezamăgire, speranţe ori artă.

Radar

 

 

în noul număr al revistei Nautilus…

Cum până la data trimiterii acestui material către redacţie, nici Helion Online şi nici Gazeta SF nu au venit cu noi numere, singura revistă pe care o avem în vedere luna aceasta este…

 

SRSFF

Cu un conţinut ceva mai sărac decât în lunile anterioare, revista Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy ne prezintă patru proze destul de deosebite din punct de vedere stilistic şi ideatic, adresându-se astfel unei game largi de cititori. Dacă Misiunea de recuperare a lui Nicolae Dobre pare să aibă un stil sec şi jurnalistic, nu acelaşi lucru îl putem spune despre Turnul lui Adrian Sand, o povestire reuşită care te aruncă în vâltoarea vremii cu abilitate descrise. Scriitura este, ca de fiecare dată când vorbim de Adrian Sand, una de calitate, însă, cu toate acestea, mi-am permis să fac câteva remarce, având convingerea că autorul poate deveni în următorii ani un nume de renume în viaţa literară românească. Şi Frizeria universală a lui Daniel Barbu mi-a plăcut, ideile prezente-n ea fiind deosebit de interesante şi cursiv prezentate, legându-se bine între ele şi provocându-i cititorului imaginaţia. Exact ceea ce ne dorim dintr-un text sf. Ultima proză, Aripile Mândriei fiind titlul ei, deşi bine scrisă, nu pare a se ridica totuşi la acelaşi nivel. Dar, să începem cu începutul… […]

 

 

Gazeta SF – Nr. 19

       A apărut numărul 19 al Gazetei SF. Din sumar: proze cu expediţii cosmice, dueluri, rase extraterestre care mai de care mai bizare, ruine şi multe altele şi articole foarte interesante semnate de nume importante din sf-ul românesc! Vă invit la lectură!

Lansare de carte – Anul Terminal

În urmă cu două zile, în cadrul Bookfest-ului, a apărut la editura Audiosfera cel mai nou roman semnat de Florin Pîtea – Anul Terminal

un mare NU şi un mic da

1

S-au afişat rezultatele concursului AtelierKult, iar pe această cale doresc să felicit atât câştigătorul cât şi organizatorul şi să le mulţumesc tuturor celor care mi-au citit şi comentat textul, precum şi juriului pentru profesionalismul de care a dat dovată.

În urma unei hotărâri luate mai demult şi îndreptăţită cu trecerea timpului, eu nu voi mai participa la niciun concurs românesc de sf şi nici nu voi mai publica proze în revistele online de gen. În altele, poate.

2

Pe celălalt cenaclu pe care sunt prezent, deşi rareori activ, în urma unui concurs asemănător unde s-au adunat 20 de texte, juriul fiind format din 7 membrii ai U.S.R., iar numele concurenţilor ţinut secret, proza mea a obţinut un modest loc întâi. Ironia sorţii, textul pe care l-am trimis era unul sf.  Şi atunci… ce caută un text sf pe locul întâi la un concurs de mainstream? Dracu’ ştie.

Un nou număr al revistei Helion

Cu doar câteva zile în urmă a apărut şi numărul pe ianuarie al revistei timişorene Helion online. Sumarul este ca de fiecare dată unul generos şi interesant, cu proze de calitate, articole incitante şi nelipsitele benzi desenate.

Vă invit să-l răfoiţi! 

Întrucât a apărut spre sfârşitul lunii, am să comentez cele două povestiri în numărul din martie al Radarului.

Gazeta SF, nr. 12

           A apărut de curând ce de-al doilea doisprezecelea număr al Gazetei SF. Vă recomand să citiţi interviurile cu scriitorii Nina Munteana (de Oliviu Crâznic) şi Michael Hăulică (de Simona Şerbănescu), o super povestire de Marian Dumitraşcu, un text umoristic şi cinic semnat de Florentin-Ionuţ Haidamac, o poveste cu vampiri atipică, de Cătălina Fometici, partea a II-a din Vremuri tainice şi multe, multe altele proze şi articole incitante.

În cadrul rubricii Scriptorium puteţi lectura o succintă trecere în revistă a prozelor apărute în nr. 17 al revistei Suspans şi nr. 46 al revistei Nautilus. Reiau, parţial, articolul:

Primul text propus luna aceasta de revista Nautilus se numeşte Dezgheţ şi poartă semnătura lui Marian Dumitraşcu. Chiar dacă tenta sf este una slăbuţă, proza de faţă este una de calitate şi asta datorită stilului foarte bun, precum şi a perspectivei din care a fost scrisă. Autorul ia o situaţia aparent banală şi o preface într-o adevărată operă de artă. Mai mult n-am să spun. Merită citită!

Erată: derdeluşu (derdeluşul); picioru (piciorul); bubuieli (bubuit); gâfai (gâfâi); nederminată (nedeterminată); dezblocăm (deblocăm); piciore (picioare); sky (ski); topeasca (topească)
Stil: 9,7
Temă: 8,6
Intrigă: 8,5
Originalitate: 9,0
Atmosferă: 9,4

Întrucât textul Evoluţie îmi aparţine, nu am să spun nimic despre el şi am să trec la următorul.

Paltonaşul albastru, de Recheşan Gheorghe, este o povestire inventivă şi captivantă ce îmbină cu succes mai multe teme (aventura, călătoria pe mare ce mi-a adus în minte poveştile scrise cu un secol în urmă de Jack London, copilăria). Deşi în prima parte a textului descrierile mi s-au părut în exces, îngreunând citirea, spre final acestea sunt incluse mult mai bine în acţiune, completând-o. O poveste pentru toate vârstele care, fără să exceleze într-o anume privinţă, place.

Erată: înnodasese; muşscîndu-şi; idioame (idiomuri ori idiome)
Stil: 8,8 (câteva repetiţii supărătoare, precum: ‘o văzuseră, toţi o ştiau, o văzuseră’)
Temă: 8,8
Intrigă: 8,5 (puţin cam criptică, pe alocuri)
Originalitate: 8,6
Atmosferă: 8,9

Întrucât textul Cazul domnei Fly a apărut şi în numărul 11 al revistei Gazeta SF şi a fost comentat în numărul 46 al revistei Nautilus, nu am să mă mai aplec asupra lui şi am să trec repede mai departe.

Fata pădurii, de Coman Octavian, se aseamănă foarte mult cu un basm, însă, în opinia mea, textul are de suferit din pricina felului în care este construit. Planurile se întrepătrund haotic, iar personajele sunt simple arhetipuri ce nu aduc nimic nou din punct de vedere literar. De asemenea, proza de faţă mi s-a părut scrisă în grabă, necizelată, cu multe erori de tastatură. Ce mi-a plăcut, în schimb, au fost versurile şi trecerea de la un stil la altul.

Erată: lune; scrjelind; acăpărase; o plamă de vânt; serpuiau; două ciubăre (ciubere); Coborâ (coborî); hidose; ciubărele; uricimea; Stii; nergea; vrajnice; izit (?!) + neconcordanţa timpurilor verbale şi multe virgule ce lipsesc.
Stil:  8,2 (nu am rezonat cu expresii precum “copac viclean”)
Temă: 8,4
Intrigă: 8,5
Originalitate: 8,0
Atmosferă: 8,3

La secţiunea Foileton semnează Călin Sămărghiţan cu textul intitulat Câmpiile albastre de sub orizont. Alcătuit din capitole care nu au iniţial o legătură clară între ele şi având pentru fiecare dintre ele, drept motto, citate ficţionale (o tehnică pe care a întâlnit-o şi la Arthur C. Clark), acţiunea se conturează destul de bine, iar ritmul este menţinut în permanenţă alert. Ceea ce poate fi atât un lucru pozitiv, cât şi unul negativ, putând, la un moment, plictisi, dacă nu se aduc şi câteva ‘inside-uri’ legate de ceea ce se petrece. Personajele, în schimb, mi se par prea schematice şi lipsite de personalitate, aidoma unor umbre care ţi se perindă prin faţa ochilor. Câteva detalii legate de aspectul lor fizic, de gândurile şi năzuinţele lor, un pic de individualitate, nu ar fi dăunat. De asemenea, ar fi indicate şi câteva momente de respiro, pentru ca cititorul să poate digere informaţiile primite şi să-şi facă o impresie despre ce ar putea urma. Una peste alta, un text ce merită citit şi urmărit până la final.

Erată: strălucioare; Spectografului; celorlaţi; intarea.
Stil: 8,6
Temă: 8,8
Intrigă: 8,2
Originalitate: 8,2
Atmosferă: 8,5

Pentru un text de aproximativ 500 de cuvinte, povestirea Elecme are nepermis de multe greşeli de ortografie (în foarte multe cazuri lipsesc diacriticele, la care se mai adaugă şi penuria de virgule). Lucru destul de straniu, dacă stăm să ne gândim că are trecute la semnătură două nume: cel al Andrei Spirescu şi cel al lui Mihai Perşinaru. În pofida acestui fapt şi a unei tente foarte subtile de sf, textul mi-a plăcut. Stilul este bun, matur, dialogurile credibile, iar personajele romantice conturate suficient de mult încât să atragă.

Erată: stiu; întalnirea; bluza alba; rosu; cladită; adolescentilor; ne-am plimbat în (prin) parc; vorbesti; cauta o ulcica; zambit; asezat; Dumitale (dumneata) eşti scriitor; întelegi; înteles; adaugat; jumatate; să traversam;  înafara; saruta; dupa; Într-adevar; facut; vazut-o
Stil: 8,8
Temă: 8,4
Intrigă: 8,0
Originalitate: 8,2
Atmosferă: 8,4

Restul aici.

%d blogeri au apreciat asta: