Posts tagged ‘william faulkner’

Absalom, Absalom (W. Faulkner) – cronologie

Absalom, Absalom, dacă nu te prinde de la început, devine o carte extrem de dificilă (de aceea le-aș recomanda celor care doresc să o citească să parcurgă mai întâi Zgomotul și Furia, pentru a empatiza cu Quentin – principalul narator din Absalom, Absalom, și a-l înțelege mai bine, multe dintre concepțiile sale, mai ales cele privitoare la iubire, fiind prezente și aici) și mulți o abandonează după câteva zeci de pagini, nereușind să înțeleagă mai nimic din ea din pricina modului în care sunt redate evenimentele (nu doar că nu urmează nicio cronologie, dar multitudinea naratorilor și inclusiv a perspectivelor, la care se mai adaugă și unele povestiri în ramă). Din acest motiv am încercat să ordon, servindu-mă atât de notele de la finele cărții, cât și de excelentele materiale de pe site-ul Universității din Virginia, evenimentele în ordine cronologică, pe capitole, dar și în funcție de naratori. A se ține seama de faptul că, dintre toți, Shreve are cele mai diluate și disolute informații (acestea parvenindu-i de la Quentin, care la rândul său le deține fie în mod direct – pe foarte puține dintre ele, în special cele legate de anii 1909 și 1910 – fie de la Rosa ori de la tatăl său, Jason al III-lea, care la rândul său le are de la tatăl său – Bunicul Compson -, care la rândul său fie a luat parte la ele în mod direct, fie îi sunt povestite de Sutpen însuși), motiv pentru care orice intervenție a sa ar trebui privită cu maximă circumspecție, acesta speculând în mare măsură și încercând să interpreteze totul după propria sa înțelegere. Dacă, însă, reușiți să urmați firul poveștii, atunci veți descoperii o carte de-o complexitate uluitoare și o lume a Sudului care se apropie uneori, prin incredibilul faptelor prezentate, de realismul magic, dar care, prin cerbicia și insolența personajelor sale, are mult mai multă consistență și vigoare, fiind puternic ancorată într-o realitate care acum pare atât de îndepărtată. Absalom, Absalom  nu degeaba a votat ca fiind cel mai bun roman scris vreodată despre Sudul Statelor Unite și sta alături de Zgomotul și Furia la baza deciziei de a-i decerna, în 1950, Premiului Nobel pentru Literatură autorului lor, William Faulkner.

Tabel cronologic simplu*

1807 – Se naşte Thomas Sutpen în munţii din Virginia de Vest Din neam de albi săraci de descendenţă engleză şi scoţiană Familie numeroasă.

1817 – Familia lui Sutpen se mută în regiunile de şes din Virginia Sutpen are zece ani. Se naşte Ellen Coldfield în Tennessee.

1820 – Sutpen fuge de acasă. Are paisprezece ani.

1827 – Sutpen se căsătoreşte cu prima sa nevastă în Haiti.

1828  – Goodhue Coldfield se mută în districtul Yoknapatawpha – la Jefferson (Mississippi); cu mama, sora, soţia şi fiica Ellen.

1831 – Se naşte Charles Bon în Haiti. Sutpen află că soţia sa are sînge negru, o repudiază pe ea şi copilul.

1833  – Sutpen apare în districtul Yoknapatawpha, Mississippi, ia în stăpînire pămînt, îşi clădeşte casa

1834 – Se naşte – dintr-o sclavă – Clytemnestra (Clytie).

1838  – Sutpen se căsătoreşte cu Ellen Coldfield.

1839 – Se naşte Henry Sutpen, la Suta lui Sutpen. 1841 Se naşte Judith Sutpen.

1845 – Se naşte Roşa Coldfield.

1850 – Wash Jones se stabileşte în tabăra de pescuit părăsită, pe plan­taţia lui Sutpen, împreună cu fiica lui.

1853 – Fiica lui Wash Jones o naşte pe Milly Jones.

1859  – Henry Sutpen şi Charles Bon se întîlnesc la universitatea din Mississippi. Judith şi Charles se întîlnesc de Crăciun. Se naşte Charles Etienne St Velery Bon, la New Orleans.

1860 – De Crăciun, Sutpen interzice căsătoria între Judith şi Bon. Henry îşi repudiază familia, pleacă împreună cu Bon.

1861  – Sutpen, Henry şi Bon pleacă la război.

1863 – Moare Ellen Coldfield

1864 – Moare Goodhue Coldfield.

1865 – Henry îl ucide pe Bon în faţa porţii. Roşa Coldfield se stabileşte la Suta lui Sutpen.

1866 – Sutpen se logodeşte cu Roşa Coldfield, o insultă. Ea se întoarce la Jefferson.

1867  -Sutpen începe să trăiască cu Milly Jones.

1869  – Se naşte copilul lui Milly. Wash Jones îl ucide pe Sutpen.

1870 – Charles E St V. Bon îşi face apariţia la Suta lui Sutpen.

1871  – Clytie îl aduce pe Charles E St V. Bon la Suta lui Sutpen să locuiască acolo.

1881  – Charles E St V. Bon se întoarce cu o soţie neagră.

1882  -Se naşte Jim Bond.

1884 – Judith şi Charles E. St V. Bon mor de vărsat de vînt

1909 – Septembrie Roşa Coldfield şi Quentin îl găsesc pe Henry

1910 – Clytie dă foc casei.

 

 

Tabel cronologic pe capitole și naratori**

I

1866 – Sutpen se întoarce din războiul de secesiune și îi spune Rosei că o să se căsătorească cu ea. Rosa acceptă.

1833 – sosirea lui Thomas Sutpen în Jefferson, însoțit de-o bandă de negri care nu vorbeau engleza și de un arhitect francez

1865 – Sudul capitulează, punând astfel capăt războiului civil

1909 – Rosa îi cere lui Quentin să vină să o vadă

1865 – Henry, nepotul Rosei, îl omoară pe logodnicul surorii lui în ajunul nunții, după care dispare

1890 – se naște Quentin Compson

1833-1841 – Sutpen cumpără cele 100 de mile pătate (Suta lui Sutpen), își construiește casa (fără mobilă ori feronerie), se căsătorește cu Ellen Coldfield, sora Rosei, și are un fiu (Henry) și o fiică (Judith)

1860 – Sutpen îi înterzice fiicei sale, Judith, să se căsătorească. Ellen Coldfield moare. Henry îți repudiază casa și dreptul de moștenire, plecând de acasă.

1866 – Rosa începe să poarte negru

1845 – se naște Rosa Coldfield (cu 6 ani mai tânără decât Henry și cu 4 decât Judith)

1848 – Sutpen organizează o întrecere de căruțe

1850 – Sutpen este văzut de Judith luându-se la trânte cu sclavii săi

1833 -1841 – Sutpen are o fiică (Clytemenestra, Clyte) cu o negresă

 

II

 

1909 – Quentin și tatăl său (Jason III Compson) stau de vorbă pe verandă. Jason îi povestește despre Sutpen.

1910 – Quentin, student la Harvard în primul an, primește o scrisoare de la tatăl său

1833 – Sutpen ajunge, de unul singur, în Jefferson

1839 – Sutpen are un fiu (pe Henry)

1833 – Sutpen pune stăpânire pe cele o sută de mile pătrate

1833 – Sutpen vine în Jefferson cu o bandă de negri care nu vorbesc engleza și un arhitect francez

1835 – Sutpen își termină de contruit căsoaia, cu excepția mobilei și a feroneriei

1835 -1838 – Sutpen se ia la trânte cu negrii

1838 – Sutpen intră pentru prima oară în biserică cu gândul de-a se căsători cu fiica pastorului

1838 – Sutpen părăsește Jeffersonul pentru a doua oară și se întoarce cu mobilă

1838 – considerându-l hoț, mai mulți localnici îl arestează pe Sutpen. Este eliberat pe cauține, aceasta fiind plătită chiar de pastor

1838 – Sutpen se căsătorește cu Ellen Coldfield, fiica pastorului și sora nenăscutei Rosa

1820 – Thompson Sutpen, în vârstă de 14 ani, întoarce spatele la tot ce știa și începe elaborarea mărețului său plan

 

III

 

1866 – Sutpen divorțează de Rosa

1864 – sclavii lui Sutpen pleacă, urmând trupele yankee. Judith, Clytie și Wash Jones (un alb care s-a aciuat, alături de fiica sa, pe pământul lui Sutpen) rămân la Suta lui Sutpen

1845 – se naște Rosa Coldfield, mamei ei murind la naștere

1838 – Clytie, fiica nelegitimă și mulatră a lui Sutpen se naște, devenind sclavă în casa acestuia

1833 – Sutpen are un fiu nelegitim (este și anul în care Sutpen ajunge în Jefferson)

1859 – Henry Sutpen se înscrie la Universitatea din Mississippi

1865 – moare Charles Bon, logodnicul lui Judith Sutpen

1861 – Goodhue Coldfield (pastorul, tatăl lui Judith și al Rosei) se împușcă, protestând astfel față de seccesiunea Sudului

1859 – Henry vine la Suta lui Sutpen, în vacanța de Crăciun, alături de Charles Bon (de fel din New Orleans), un prieten pe care și l-a făcut la facultate

1860 – Vara, Charles Bon petrece o săptămână la Suta lui Sutpen (Sutpen e plecar în New Orleans cu afaceri)

1860 – În ajunul Crăciunului, Sutpen îi interzice fiicei sale, Judith, să se căsătorească cu Charles Bon. Nedorind să-și trădeze prietenul pe care-l admiră atât de mult, Henry pleacă alături de Bon, repudiindu-și casa și familia

1861 – după secesiunea statului Mississippi, Sutpen pleacă la război, în regimentul condus de legendarul colonel Sartoris

1862 – Ellen Coldfield (Sutpen) moare

1864 – moare Goodhue Coldfield. Rosa se mută la Suta lui Sutpen

1861 – Henry și Bon se înrolează în război

 

IV

 

1909 – Jason (III) Compson îi dă lui Quentin scrisoarea pe care Bon i-o scrisese lui Judith în 1865

1865 – Bon îi scrie lui Judith (la momentul respectiv era de 4 ani în război) spunându-i că au așteptam suficient de mult (ca să se căsătorească)

1860 – Henry și Bon ajung iar, pentru câteva zile, la Suta lui Sutpen, în vreme ce Sutpen pleacă la New Orleans pentru a investiga trecutul lui Bon

1861 – ajunși în New Orleans (după ce Henry își repudiase familia, plecând alături de prietenul său), Bon i-o introduce lui Henry pe amanta sa și pe fiul său, 1/16 negru

1859 – Bon îi mărturisește lui Henry că este căsătorit cu acea amantă a sa

1865 – Henry îl împușcă pe Bon pentru a-l împiedica să se căsătorească cu sora sa, Judith (motivul, pe care-l înțelegem până în această clipă, ar fi că Bon are o amantă și un copil)

1859 – după ce Henry îl aduce pe Bon la Suta lui Sutpen (cu intenția de a i-o prezenta pe sora lui), în mintea lui Ellen, Judith și Bon sunt ca și căsătoriți

1860 – Sutpen se împotrivește căsătoriei fiicei sale cu Bon. Henry pleacă alături de Bon spre New Orleans, știind de la Sutpen că Bon are o amantă și un copil, însă nu-l crede. Pe drum, însă, ajunge să-l creadă.

1861 – Bon și Henry se înrolează în armată

1861 – Bon este promovat la rangul de locotenent

1862 – Henry îl salvează pe Bon, care fusese rănit în lupta de la Pittsburg

1862 – Sutpen, promovat la rangul de colonel, aduce la Suta sa o piatră funerară din marmură pentru Ellen

1865 – Judith găsește fotografia celeilalte femei a lui Bon și a copilului lor într-un buzunar al cămășii recent decedatului Bon (tocmai fusese omorât de Henry)

1909 – Quentin citește scrisoarea pe care Bon i-o scrisese în 1865 lui Judith

1865 – Judith îl îngroapă pe Bon lângă mormântul mamei sale, în crângul de cedri, și îi dă scrisoarea trimisă de Bon bunicii lui Quentin

 

V

 

1865 – Henry îi spune lui Judith că nu se poate căsători cu Bon pentru că l-a omorât (lucru care se

întâmplase cu câteva secunde în urmă, în fața ușii)

1865 – Rosa este adusă de Wash John la Suta lui Sutpen, unde are o altercație cu Clytie pe scări (Henry tocmai îl împușcase pe Bon)

1860 – Bon vine îi vizită la Suta lui Sutpen pentru două zile

1860 – Rosa se duce să stea cu Judith la Suta lui Sutpen

1866 – Sutpen se întoarce din război

1866 – Rosa se logodește cu Sutpen

1866 – Sutpen pronunță acele cuvinte scandaloase care-o determină pe Rosa să plece din casa lui și să se întoarcă în Jefferson, purtând doliu pentru tot restul vieții ei

1869 – Sutpen moare lovit cu securea

1865 – după ce le ajută pe Clytie și Judith să-l îngroape pe Bon, Rosa se mută la Suta lui Sutpen

1909 – Rosa îi spune lui Quentin că este ceva care trăiește ascuns în vechea casă a lui Sutpen

 

VI

 

1910 – Quentin Compson, în vreme ce se afla la Harvard, primește o scrisoare de la tatăl său în care acesta îl anunță că Rosa a murit

1909 – Quentin o însoțește pe Rosa la vechea casă a lui Sutpen

1866 – Sutpen îi propune Rosei să se culce împreună și să se căsătorească în cazul în care din uniunea lor o să se nască un băiat. Rosa fuge înapoi la Jefferson.

1866 – Cu ajutorul lui Wash Jones, Sutpen deschide un mic magazin de fierărie

1868 – Sutpen o seduce pe fiica lui Wash Jones, Milly Jones

1869 – Milly naște. Wash Jones îl omoară pe Sutpen (da, cu securea. Până aici înțelegem că motivul omorului ar fi faptul că Sutpen îi sedusese fiica)

1869 – Judith vinde magazinul și folosește toți bani pentru a-i cumpăra tatălui său o piatră funerară

1908 – Quentin și tatăl său vizitează mormântul lui Sutpen

1859 – se naște Charles Etienne Saint-Valery Bon, fiul lui Charles Bon și a concubinei sale

1884 – moare Charles E. S-V. Bon. Judith moare și ea

1870 – Charles E. S-V. Bon și mama acestuia petrec o săptămână la Suta lui Sutpen, în companie lui Clytie și Judith

1871 – aflând că a rămas orfan, Judith o trimite pe Clytie la New Orleans să-l aducă la Sută pe Charles E. S-V Bon (fiul logodnicului ei mort)

1881 – Charles e arestat

1882 – Charles E. S-V. Bon se căsătorește cu o negresă și are un copil cu ea, pe Jim Bond

1900 – jucându-se cu alți copii, Quentin îi vede pe Jim Bond și Clytie la vechea casă a lui Sutpen

 

VII

 

1834 – în vreme ce-l vânează pe arhitectul francez cu negri și câini, Sutpen îi povestește bunicului lui Quentin povestea sa

1808 – Thomas Sutpen se naște într-o cabană în Virginia

1818 – familia lui Sutpen se mută în zona Tidewater din Virginia, unde tatăl său devine paznic pe plantație

1818 – Sutpen este alungat de un sclav, spunându-i-se să intre în casă pe ușa din dos (pe unde intrau sclavii), moment în care Sutpen începe să-și coneapă planul

1864 – reîntors acasă din război ca să pună o piatră funerară la mormântul soției sale, Sutpen îi spune bunicului lui Quentin continuarea poveștii pe care o începuse cu 30 de ani în urmă

1831 – Sutpen își abandonează primul copil după ce află un secret. Numele acelui prim copil al său este… Charles Bon.

1827 – Sutpen, ca paznic pe o plantație din Haiti, înăbușă o mică revoltă a sclavilor și se căsătorește cu fiica stăpânului plantației

1831 – Sutpen își lasă nevastă pentru că ea nu poate să-l ajute să-și făurească planul

1859 – în momentul în care Henry vine acasă cu Bon, Sutpen își dă seama că cei doi sunt frați, dar nu recunoaște nimic în public, păstrând pentru el secretul

1860 – Sutpen îi spune lui Henry că Judith nu se poate căsători cu Bon pentur

1862 – atât Bon cât și bunicul lui Quentin sunt răniți la bărălia de la Pittsburg Landing

1865 – Sutpen îl vizitează pe Henry în regimentul său

1868 – Bunicul lui Quentin îi aude pe Wash Johnes spunându-i lui Sutpen să facă “ce trebuie făcut” în legătură cu Milly

1869 – Sutpen o părăsește pe Milly pentru că al lor copil era o fată, nu un băiat

1869 – Wash Jones, înconjurat de localnici, le omoară pe Milly și pe copilă, apoi moare și el

 

VIII

 

1840-1859 – Mama lui Bon îl crește pe acesta cu gândul de-a se răzbuna pe Sutpen, care-o părăsise când aflase că are sânge de negru

1850 – Mama lui Bon angajează un avocat, care începe să se folosească de Bon pentru a pune mâna pe averea lui Sutpen

1859 – e posibil ca avocatul să i-o prezinte lui Bon pe viitoare sa soție

1859 – la sugestia avocatului, Bon se înscrie la Universitatea din Mississippi. Și tot sub auspiciile avocatului, Bon se întâlnește cu Henry

1859 – Bon vine alături de Henry la Suta lui Sutpen, încercând să fie recunoscut ca fiu de tatăl său, ceea ce nu se întâmplă

1860 – fără să-i spună nimic lui Bon, Sutpen îi mărturisește totul lui Henry și îi interzice lui Judith să se căsătorească cu Bon

1860-1861 – Bon îl conduce pe Henry la New Orleans pentru a i-o prezenta pe soția sa

1862 – soția lui Bon îi trimite acestuia o poză cu ea și fiul lor

1862 – e posibil ca avocatul să o fi omorât pe mama lui Bon și să fi fugit cu banii ei

1861 – Judith îi trimite lui Bon o poză cu ea

1862 – Bon îl salvează pe Henry, după ce acesta e rănit în bătălia de la Pittsburg (până acum a fost invers)

1865 – după ce Sutpen refuză în continuare să-l recunoască drept fiu, Bon îi trimite o scrisoare lui Judith (cea în care îi spune că au așteptat destul)

1865 – Sutpen îl vizitează pe Henry și-i spune că mama lui Bon avea sânge negru

1865 – Henry îl omoară pe Bon la poarta casei lui Sutpen (nu din cauza posibilului incest care urma să aibă loc, ci pentru că Bon are sânge de negru). Înăuntrul cutiei în care Judith îi trimisese lui Bon poza sa, aceasta găsești poza soției lui Bon și a copilului lor (Charles S. E-V. Bon)

 

IX

 

1848 – este fondată universitatea din Mississippi

1909 – Quentin o însoțește, noaptea, pe Rosa la vechea casă a lui Sutpen. Îi găsește acolo pe Clytie, Jim Bond și… Henry

1909 – Rosa se duce după o ambulanță pentru a-l lua de acolo pe Henry. Clytie are impresia că s-a dus după poliție pentru a-l aresta pe Henry pentru că-l împușcase și omorâse pe Bon

1909 – Clytie îl pune pe Jim Bond să dea foc casei; ea și Henry mori arzând. Rosa intră în comă și nu mai poate fi salvată

1909 – Jim Bond continuă să trăiască la Suta lui Sutpen

1910 – Jason III Compson îi scrie lui Quentin pentru a-i spune că Rosa a murit

 

 

Tabel cronologic în funcție de naratori:**

Rosa:

1866 – Sutpen se întoarce din războiul de secesiune și îi spune Rosei că o să se căsătorească cu ea. Rosa acceptă.

1833-1841 – Sutpen cumpără cele 100 de mile pătate (Suta lui Sutpen), își construiește casa (fără mobilă ori feronerie), se căsătorește cu Ellen Coldfield, sora Rosei, și are un fiu (Henry) și o fiică (Judith)

1860 – Sutpen îi înterzice fiicei sale, Judith, să se căsătorească. Ellen Coldfield moare. Henry îți repudiază casa și dreptul de moștenire, plecând de acasă.

1845 – se naște Rosa Coldfield (cu 6 ani mai tânără decât Henry și cu 4 decât Judith)

1848 – Sutpen organizează o întrecere de căruțe

1850 – Sutpen este văzut de Judith luându-se la trânte cu sclavii săi

1833 -1841 – Sutpen are o fiică (Clytemenestra, Clyte) cu o negresă

1865 – Henry îi spune lui Judith că nu se poate căsători cu Bon pentru că l-a omorât (lucru care se

întâmplase cu câteva secunde în urmă, în fața ușii)

1865 – Rosa este adusă de Wash John la Suta lui Sutpen, unde are o altercație cu Clytie pe scări (Henry tocmai îl împușcase pe Bon)

1860 – Bon vine îi vizită la Suta lui Sutpen pentru două zile

1860 – Rosa se duce să stea cu Judith la Suta lui Sutpen

1866 – Sutpen se întoarce din război

1866 – Rosa se logodește cu Sutpen

1866 – Sutpen pronunță acele cuvinte scandaloase care-o determină pe Rosa să plece din casa lui și să se întoarcă în Jefferson, purtând doliu pentru tot restul vieții ei

1869 – Sutpen moare lovit cu securea

 

Citește mai mult…

Cormac McCarthy – Întunericul dimprejur

Întunericul dimprejur este cel de-al doiles roman scris de Cormac McCarthy.

Limba în care a fost scris: engleză

Titlul în engleză: Outer Dark

Anul apariţiei: 1968

Perioada în care se petrece acţiunea:  începutul sec. XX.

Locul în care se petrece acţiunea: SE Statelor Unite

Număr de pagini: 256

Ediţie: Picador, 2007

Subiect: destinul omului, căutarea

 

 

Despre autor:

Cormac McCarthy s-a născut pe 20 iulie 1933 în Providence, Statele Unite ale Americii.  A primit încă de la începutul carierei de scriitor mai multe burse care l-au ajutat să călătorească şi i-au permis să publice noi romane. A primit şi câteva premii destul de importante, iar în topurile realizate de mai multe publicaţii celebre (precum  The Times or New York Times) atât el cât şi cărţile sale ocupă poziţii onorabile. Trei dintre romanele sale au fost ecranizate, Drumul, ultimul dintre acestea, fiind cu precădere bine recepţionat de public. Este unul dintre scriitorii care au mari şanse să câştige Premiul Nobel pentru Literatură. Dintre cele mai importante cărţi ale sale menţionez: Drumul (The Road),Căluţii mei, căluţi frumoşi (All the Pretty Horses), Nu există ţară pentru bătrâni (No Country for Old Man), Merdianul sângelui (Blood Meridian).

 

Impresii:

Cormac McCarthy mi-a atras încă de la început atenţia (şi nu doar mie, dar şi editorului său) prin stilul clar faulknerian, exersat uneori până la limita pastişei (din fericire prezintă, în clasicul stil Faulknerian, câteva inovaţii menite să-ţi îngreuneze lectura, cum ar fi suprimarea, în original, adică în engleză, a ghilimelelor de dialog, lucru care se traduce în română prin lipsa liniei de dialog. Însă, spre deosebire de Jose Saramago, are bunul simţ de-a începe cu alineat următoarea replică). Abuzând de limbajul colocvial şi agramat al personajelor sale (ye în loc de you, don’t la persoana a III-a singular în loc de doesn’t, desinenţe stâlcite, forme verbale ieşite din uz, cum ar fi knowed în loc de knew, căderea g-ului final şi aşa mai departe), limbaj la care nu recurge în momentul în care, din postura de narator omniscient, se apucă să povestească ori descrie, Cormac McCarthy prezintă o poveste plasată într-o perioadă şi loc neprecizate, deşi putem deduce că acţiunea se petrece pe undeva pe la începutul secolului trecut, în sudul Statelor Unite, tot prinYoknapatawpha lui William Faukner. Iar lipsa de originalitate nu se încheie aici, căci şi acţiunea tot faulkneriană este, căutarea lui Rinthey aducând cu cea a Lenei Grove din Lumină de august (în Copilul Domnului întâlnim, pare-se, accidentul din Sanctuar, dar trecem peste, căci la Faulkner era vorba de un om condamnat şi linşat pe nedrept, pe când la Cormac discutăm de-o simplă şi inocentă necrofilie). Însă McCarthy plagiază, dacă se poate spune aşa, cu stil, cu stilul maestrului său, desigur, continuându-i de fapt operele şi, din când în când, exagerându-le. Să nu credeţi, totuşi, că am ceva împotriva sa, ba dimpotrivă, îmi place foarte mult cum scrie şi asta pentru că-l admir pe Faulkner pentru stilul său. Fără a mai bate apa în piuă, să vă spun despre ce este vorba:

Avem în faţă povestea incestuoasă dintre Culla Holme  şi Rinthey Holme, sora acestuia, relaţia nu doar incestuoasă, dar şi fructoasă, pentru că din ea rezultă un copil. Deşi acesta se naşte viu, Culla îl îngroapă, după care îi spune surorii sale că a murit, de fapt, din cauze naturale, şi pleacă să colinde ţinutul în lung şi-n lat pentru a-şi găsi de muncă. Rinthy îşi dă seama că a fost minţită, aşa că pleacă nu după fratele său, deşi şi pe îl caută, ci după căldărarul care i-a dezgropat şi luat copilul. Mort, evident. Copilul, nu căldărarul. Drumul acesta dublu, aproape în oglindă aş putea spune, deşi foarte asemănător prezintă anumite diferenţe născute din caracterul celor doi fraţi. Deşi nu ei determină acţiunile ce urmează să li se petreacă, aceste acţiuni reverberează în ei şi prin ei în următoarele. Veştile ajung, distorsionate şi vagi, de la un frate la celălalt, în vreme ce căutările lor iluzorii şi futile continuă. Întâlnesc în drum câteva personaje binevoitoare, multe meschine şi toate agramate. Din această pricină, deşi nu are decât două sute şi ceva de pagini şi două fire narative mai mult sau mai puţin liniare, povestea lor devine una prolixă, greu de urmat pe alocuri, şi foarte densă. Adaptarea şi integrarea par a fi motive secundare, tema principală fiind, după cum am spus deja, căutarea. Însă ceea ce caută ei doi nu există, pentru că nu se află în afara lor, ci în interior. Doresc, cumva, prin evenimente exterioare, cum ar fi în cazul lui Culla să fie acceptat fără să fie întrebat nimic, să facă resorturile lăuntrice să vibreze. Să le aducă pe aceeaşi lungime de undă cu cele ale lumii dimprejur. Lucru iarăşi imposibil din pricina trecutului lor. Este un paradox care îi hrăneşte şi în acelaşi timp îi distruge.

Observ şi de această dată înclinaţia lui McCarty către persoane nu de la marginea societăţii, ci a civilizaţiei, reacţiile lor fiind de multe ori instinctuale, iar propriile gânduri expresia unei neştiute boli de care încearcă să scape. Nu lumea din jurul lor este alienată şi străină, ci ei, ei le sunt sieşi alienaţi şi străini, pierduţi fără nicio posibilitate de-a mai fi salvaţi. Nu sunt nici măcar inteligente, încrâncenate şi triste în singurătatea, cum sunt, spre exemplu, unele dintre personajele lui Faulkner, (cu precădere descendenţii lui Snopes), ori alienate dintr-un motiv pe care să-l putem înţelege (aşa cum se întâmplă cu Joe Christmas), nu, pur şi simplu sunt non-valori, interesante tocmai prin faptul că arareori ajung personaje literare. De aceea nici nu se pune prea mare accent pe gândurile lor şi trăirile interioare, ci pe faptele, oricât de insignifiante ar părea acestea. Dorinţa de-a se integra există, însă este din faşă neutralizată. Iar dacă întunericul este unul exterior, atunci este cu siguranţă o proiecţie a celui interior.

 

P.S. Ştie cineva care este titlul sub care a fost tradus, dacă a fost tradus, în română?

Top carti de citit

Here is a top containing my favorite top 100 novels (and some novella).  Please note that this not a top with the best novels ever written, but only with the best one I’ve read.  Since it doesn’t contain short stories, tragedies, poems or essays you won’t find here names like E.A. Poe, Anton Chekhov, H. P. Lovecraft; Aeschylus,William Shakespeare, Jean Racine; Nichita Stănescu, Pablo Neruda, Sergei Yesenin; Emil Cioran, Carlos Castaneda or Constantin Noica. Nor writers that are highly appreciated, but that I don’t really like, like: Saul Bellow, Pearl Buck, Virginia Woolf, Paulo Coehlo or J.D. Salinger.

1 Nausea by Jean Paul Sartre (FRA)

2 Light in August by William Faulkner (U.S.A)

3 The Brothers Karamazov by Fyodor Dostoyevsky (RUS)

4 One Hundred Years of Solitude by Gabriel Garcia Marquez (COLOMBIA)

5 Antimemoires by Andre Malraux (FRA)

6 Les Thibault by Roger Martin du Gard (FRA)

7 The Sound and the Fury by William Faulkner (U.S.A)

8 The wisdom of the Sands by Antoine de Saint-Exupery (Fra)

The Stranger by Albert Camus (FRA)

10 The Trial by Franz Kafka (AUSTRIA)

11 The Spire by William Golding (U.K.)

12 Crime and Punishment by Fyodor Dostoyevsky (RUS)

13 The Collector by John Fowles (U.K)

14 Man of Maize by Miguel Angel Asturias (GUATEMALA)

15 Doctor Zhivago by Boris Pasternak (RUS)

16 The Autumn of the Patriarch by Gabriel Garcia Marquez (COLOMBIA)

17 Resurrection by Leo Tolstoi (RUS)

18 A Fable by William Faulkner (U.S.A)

19 The Plague by Albert Camus (FRA)

20 Demons by Fyodor Dostoyevsky (RUS)

21 Fathers and Sons by Ivan Turgenev (RUS)

22 The Golem by Gustav Meyrink (AUSTRIA)

23 Stone upon Stone by Wieslaw Mysliwski (POLISH)

24 The Tree of Man by Patrick White (AUSTRALIA)

25 The General in his Labyrinth by Gabriel Garcia Marquez (COLOMBIA)

26 The Most Beloved of Earthlings by Marin Preda (ROMANIA)

27 Martin Eden by Jack London (U.S.A.)

28 The Glass Bead Game by Herman Hesse (GER)

29 The Sorrows of Young Werther by Goethe (GER)

30 The Castle by Franz Kafka (AUSTRIA)

31 Under Fire by Henri Barbusse (FRA)

32 The Magic Mountain by Thomas Mann (GER)

33 Nineteen Eighty-Four by George Orwell (U.K.)

34 The Perfume by Patrick Suskind (GER)

35 Amerika by Franz Kafka (AUSTRIA)

36 Sanctuary by William Faulkner (U.S.A)

37 Night Flight by Antoine de Saint-Exupery (FRA)

38 The Counterfeiters by Andre Gide (FRA)

39 War and Peace by Leo Tolstoi (RUS)

40 Animal Farm by George Orwell (U.K.)

41 The Old Man and the Sea by Ernest Hemingway (U.S.A.)

42 The Storyteller by Mario Vargas Llosa (PERU)

43 Lord of the Flies by William Golding (U.K.)

44 And Quiet Flows the Don by Mikhail Sholokhov (RUSSIA)

45 The Crime of Sylvestre Bonnard by Anatole France (FRA)

46 The Gardens of Epicurus by Anatole France (FRA)

47 Love in the Time of Cholera by Gabriel Garcia Marquez (COLOMBIA)

48 As I lay Dying by William Faulkner (U.S.A)

49 The Moromete Family by Marin Preda (ROMANIA)

50 The Master and Margarita by Mikhail Bulgakov (RUSSIA)

51 The Magus by John Fowles (U.K)

52 Thus Spoke Zarathustra by Friedrich Nietzsche (GER)

53 My Childhood by Maxim Gorky (RUSSIA)

54 The Vatican Cellars by Andre Gide (FRA)

55 Poor Folk by Fyodor Dostoyevsky (RUS)

56 Les cartes du Temps by Jose Cabanis (FRA)

57 The Man in the High Castle by Philip K. Dick (U.S.A.)

58 Narcissus and Goldmund by Herman Hesse (GER)

59 The Attack at the Mill by Emile Zola (FRA)

60 The Mother byMaxim Gorky (RUS)

61 The Temple of the Golden Pavilion by Yukio Mishima (JAP)

62 Quo Vadis by Henryk Sienkiewicz (POLISH)

63 Adventures of Tom Sawyer and Huckleberry Finn by Mark Twain (U.S.A.)

64 The House of the Dead by Fyodor Dostoyevsky (RUS)

65 The Wind-up Bird Chronicle by Haruki Murakami (JAP)

66 Red and Black by Stendhal (FRA)

67 In Search of Lost Time by Marcel Proust (FRA)

68 Immortality by Milan Kundera (CZECH)

69 A Happy Boy by Bjornstjerne Bjornson (Norway)

70 Viper’s Tangle by Francois Mauriac (FRA)

71 Dead Souls by Nikolai Gogol (UKRAINE)

72 Home of the Gentry by Ivan Turgenev (RUS)

73 Of Mice and Man by John Steinbeck (U.S.A.)

74 Forest of the Hanged by Liviu Rebreanu (ROMANIA)

75 All the Names by Jose Saramago (Portuguese)

76 A Very Easy Death by Simone de Beauvoir (FRA)

77 Ubik by Philip K. Dick (U.S.A.)

78 The Genius and the Goddess by Aldous Huxley (U.K.)

79 Susane and the Pacific by Jean Giraudoux (FRA)

80 Germinal by Emile Zola (FRA)

81 Ion by Liviu Rebreanu (ROMANIA)

82 The Iron Heel by Jack London (U.S.A.)

83 Slowness by Milan Kundera (CZECH)

84 A Hero of Our Time by Mikhail Lermontov (RUS)

85 The Great Gatsby by F. Scott Fitzgerald (U.S.A.)

86 The Revolt of the Angels by Anatole France (FRA)

87 Great Expectations by Charles Dickens (U.K.)

88 Eugenie Grandet by Honore de Balzac (FRA)

89 Candide by Voltaire (FRA)

90 The Charterhouse of Parma by Stendhal (FRA)

91 2001: A Space Odyssey by Arthur C. Clarke (U.K.)

92 The Tunnel by Ernesto Sabato (ARGENTINA)

93 To Kill a Mockingbird by Harper Lee (U.S.A.)

94 Genitrix by Francois Mauriac (FRA)

95 Chronicles of Travnik by Ivo Andric (SERBIAN)

96 Hard Times by Charles Dickens (U.K.)

97 Hunting Gun by Yasushi Inoue (JAP)

98 On the Road by Jack Kerouac (U.S.A.)

99 A Portrait of the Artist as a Young Man by James Joyce (IRISH)

100 Mauprat by George Sand (FRA)

If you have any suggestion based on this list of books I should read, I’m listening 🙂

%d blogeri au apreciat asta: