Despre autor
Gunter Grass s-a născut la 16 decembrie 1927 şi este considerat ca fiind cel mai important scriitor german al zilelor noastre. În 1999 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. În ultima vreme s-a remarcat prin poeziile sale cu tentă politică vizând situaţia Israelului, motiv pentru care această ţară l-a declarat persoana non-grata.
Rezumat
Oskar Matzerath, un pitic aflat într-un ospiciu, îi cere gardianului său Bruno un pachet cu coli de hârtie pe care se apucă să-şi istorisească viaţa. Începe aşadar cu povestea întâlnirii dintre bunica sa, Anna Koljaiczek Bronski (o ţărancă purtând patru fuste şi care trăia cultivând şi vânzând cartofi), şi bunicul său, Joseph Koljaiczek (un pirom care, după căsătorie, părea să renunţe la vechiul şi neplăcutul său obicei). Apoi Oskar se concentrează asupra mamei sale, Agnes Koljaiczek, şi a celor doi taţi ai săi (bineînţeles că are doar unul, doar că nu ştie care e): Jan Bronski (vărul mamei sale cu care aceasta are o relaţie înainte de a-şi întâlni şi după ce-şi întâlneşte soţul) şi Alfred Matzerath (patronul unui mic aprozar). Când Oskar împlineşte trei ani şi îşi aude tatăl spunând că vrea ca el să-i calce pe urme, se decide să se opună acestui plan şi se aruncă (bineînţeles, cu capul în jos) în pivniţă, oprindu-şi astfel în mod intenţionat (ori cel puţin aşa susţine Oskar) creşterea. Agnes nu-l va ierta niciodată pe Alfred că a lăsat trapa deschisă şi-i va reproşa acest lucru de multe ori. Oskar nu pare afectat de lumea exterioară, el continuând să se joace cu toba sa pe care o primise cu puţin timp în urmă. De fiecare dată când o strică, el le cere părinţilor săi alta. Familia Matzerath se duce într-o zi la mare, iar Agnes, observând cum sunt prinşi ţiparii cu ajutorul unui cap de cal, refuză să mai mănânce pentru o vreme peşte, apoi începe să cumpere zilnic ţipari şi să-i devoreze cu dezgust, ajungând din această pricină să moară. Jan o urmează şi el la scurt timp, după ce Oskar, ducându-se la poşta la care lucru acesta pentru a-i cere să-i repare toba, reuşeşte să-l implice în lupta dintre nazişti şi patrioţii polonezi. După moartea soţiei sale, Alfred, care-i simpatiza pe nazişti, o angajează ca vânzătoare pe Maria Truczinski, care-l tratează pe Oskar ca pe copil (deşi la momentul acela Oskar avea vreo 16 ani, dar doar 90 de cm în înălţime). Cei doi ajung aibă o relaţie, cu doar câteva zile înainte ca Maria să se culce (şi ulterior mărite) cu Alfred. Din această relaţie (nu se ştie care) se naşte Kurt. Disperat că Maria nu-l mai iubeşte şi că Kurt continuă, spre deosebire de el, să crească, Oskar fuge cu circul în Franţa. Se întoarce după câteva luni acasă, izbutind să-l omoare, chiar dacă indirect, şi pe Alfred, dându-l de gol în faţa ruşilor. După care Oskar, fiul său şi Maria se îndreaptă spre Dusseldorf, acolo unde cel dintâi ajunge, pozând şi cântând, bogat. N-am să vă spun cum de-i în ospiciu, lăsându-vă pe voi să descoperiţi acest lucru.
Impresii
După ce-am citit-o, nu pot spune că aş fi tentat să plasez cartea primele favoritele mele, deşi Gunter Grass are momentele sale de ilaritate şi genialitate (discuţiile dintre Oskar şi Satana plăcându-mi în mod deosebit). Puţin cam redundant în partea de început, Oskar punând mult mai mult accent pe primii săi ani din viaţă decât pe ultimii, lucru atipic pentru un roman pseudoautobiografic cum este şi acesta. Se întâlnesc şi câteva elemente mai mult sau mai puţin fantastice (Satana fiind unul dintre ele), dar n-aş merge atât de departe încât să spun că este vorba de realism magic. Nesiguranţa, incertitudinea, hardul vieţii, toate apar ca teme principale, Gunter Grass prezentându-ne o fabulă întunecată a vieţii din timpul celui de-al doilea război mondial, precum a anilor imediat următori. Oskar este un antierou, un copil mai mult decât un adult, care încearcă, cumva, să se integreze într-o lume pe care o simte nu străină, ci denaturată. O carte interesantă, dar, sincer să fiu, mă aşteptam la mai mult de la un laureat al Premiului Nobel.
5 responses to “Gunter Grass – Toba de tinichea”
Cărți și călătorii
16 septembrie 2014 la 12:15
Mie mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut puternică, originală și cu un impact de durată – țin minte și acum scenele cu cartofii, țipetele lui Oskar, episodul cu peștii de pe plajă și altele. La fel, mi-au plăcut și „Peeling the Onion” și „Aparatul de fotografiat” de Gunter Grass, în schimb nu am putut să termin „Calcanul”. Mai încerc.
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
18 septembrie 2014 la 22:46
Mulțumesc pentru sugestii 🙂 Acum, după ce-a trecut o vreme de când am citit cartea, o văd puțin diferit. Riscă să se afunde-n umbra lui Coetzee și-al lui magistral roman, Așteptându-i pe barbari.
ApreciazăApreciază
Cărți și călătorii
19 septembrie 2014 la 9:09
Ha, tocmai am fost aseară la un eveniment la Librăria Humanitas dedicat romanului lui Coetzee. 🙂
ApreciazăApreciază
Alexandru Ioan
19 septembrie 2014 la 9:16
🙂 mă bătea gândul să vin și eu, dar am fost la un altul asemănător, care avea în centru romanul Fahrenheit 451
ApreciazăApreciază
dragdelectura
2 februarie 2016 la 10:58
Mie una mi-a placut foarte mult, a fost un singur episod care nu m-a incantat, dar in rest e o carte care te face sa gandesti lucrurile dintr-o alta perspectiva.
ApreciazăApreciază