Pentru că tot public pe blog anunțuri legate de concursurile literare desfășurate în România și pentru că unele întrebări se tot repetă, m-am gândit să scriu acest articol, gândindu-mă că i-ar putea fi cuiva de folos.
De ce să participăm?
În pofida părerii generale, în România se organizează destul de multe concursuri literare (într-o ușoară scădere, ce-i drept, față de anii trecuți), unele mai serioase, altele mai puțin serioase, unele mai cunoscute, altele mai dosite pe ultima pagină a vreunei reviste de care n-a auzit nimeni ori prin vreun colțișor pierdut de internet. Nu toate sunt pe bune, adică nu la toate se poate câștiga, însă sunt destule care au ca unic criteriu de evaluare calitatea materialelor primite. Trebuie, însă, să se înțeleagă că, vorbind de literatură, calitatea la care fac referire nu este un lucru obiectiv, intrinsec operei respective, ci ea rezidă într-o bună măsură și-n ochii și mintea celui care urmează să o evalueze. Unii critici au anumite preferințe, alții altele, așa cum este și normal, preferințe date de bagajul de lecturi, calitatea lor, autorii preferați ș.a.m.d. Cu o proză cu care ați câștigat un concurs, la un altul puteți să vă clasați pe o poziție net inferioară, sau invers, nu există certitudini și nici formule magice (poate doar unele logice, pe care am să vi le dezvălui într-un articol viitor). Bine, există o certitudine, aceea că dacă nu participi, nici nu câștigi. Și sunt foarte multe persoane care nu participă ori pentru că nu cred că ar avea șanse ori pentru că au mai participat și la alte concursuri asemănătoare și au fost dezamăgiți nu atât de prestația lor cât de cea a juriului. Ce nu înțeleg ei este că refuzul, clasarea pe o poziție inferioară, este ceva absolut normal, mai ales când vorbim de scriitori aflați la început de drum și de concursuri în care nu putem ști a priori dacă să avem încredere ori nu. Ne inoculăm singuri eșecul în minte și-ncepem încet, încet, să viețuim la umbra lui. Ori, dacă am sta câteva momente și ne-am gândi logic, ne-am da seama că, matematic vorbind, șansele noastre cresc direct proporțional cu numărul concursurilor la care participăm și cu numărul textelor pe care le semnăm. Așa că, dacă doriți să câștigați, participați! Este o ocazie foarte bună nu doar de a vă cunoaște locul și nivelul, acestea sunt simple variabile, ci de a vă da seama care sunt preferințele celor care vă parcurg textele, care sunt persoanele cu care aveți ceva în comun și nu în ultimul rând ce se scrie și se citește astăzi. A fost acum câteva săptămâni/luni pe facebook o lepșa cu cărți, iar diversitatea cărților numite (mi-e și rușine să recunosc că de multe nici măcar nu am știut că există) nu face decât să-mi întărească spusele. La fel cum scriitura noastră este diferită, la fel sunt și preferințele cititorilor. A nu se înțelege că orice hârtie igienică poate ori trebuie să iasă și ea, în cele din urmă, pe poziția întâia. Matematic este posibil, însă extrem de improbabil.
Cum participăm?
Dacă avem deja un text scris, atunci totul devine floare la ureche, iar dacă nu, îl putem scrie și-n câteva ore ori zile. Asta dacă renunțăm să mai amânăm momentul în care ne așezăm în fața calculatorului și începem să tastăm ori, după caz, a foii de hârtie. Apoi căutăm pe google concursurile care urmează să se desfășoare, citim cu atenție regulile (dacă ne exclud, atunci căutăm un alt concurs), ne evaluăm șansele (sau mai bine nu, căci pe unii tinde să-i descurajeze) și trimitem. Pare simplu. Ei bine, e. Puțin mai complicat dacă suntem nevoiți să ne deplasăm până la cel mai apropiat oficiu poștal, dar tot simplu rămâne. Rămâne doar să ne și dorim să facem cu adevărat acest lucru.
Ce-i aia…
Și uite așa ajungem la întrebările de care pomeneam în incipitul acestui articol. Am primit multe, o grămadă care se repetă și destule la cred că aș putea răspunde. Am prezidat și eu un juriu, am câștigat niscavai concursuri și-n plus, sunt fie chestiuni tehnici, fie lucruri de bun simț.
– motto Mottoul este de regulă un citat, dar poate fi și un dicton, zicală, proverb etc, care se trece la începutul unei lucrări. În cazul nostru, când vorbim de ,,sistem motto” sau de alte sintagme asemănătoare, ne referim la fraza pe care o trecem ca header (și ar fi bine să o facem în susul fiecărei pagini), prin care putem mai târziu corela un anumit text cu autorul acestuia. Procedeul este folosit pentru păstrarea anonimatului și constă în semnarea lucrării cu un motto, în paralel cu trecerea aceluiași motto pe CV-ul literar ori pe scurta descriere, alături de numele nostru și de datele la care putem fi contactați. Lucrarea cu motto o includem într-un plic mare, iar cea cu datele de contact într-un plic mic, sigilat, pe care-l introducem în cel mare. Nu scriem nimic la destinatar!
– CV literar Este un mic CV, de regulă nevând mai mult de o pagină, în care trecem lucrurile cu care ne putem mândri în domeniul literaturii. Adică profilul uman urmat, debutul în revista școlii, concursul câștigat, elogiile primite, statuile făcute. Dacă nu prea avem cu ce să ne mândrim, specificăm acest lucru și menționăm autorii preferații, motivația, dragostea de literatură, mâncatul cuvintelor și al literelor, respiratul poeziei, înălțatul pe culmile lexicului și ce alte idei ați mai putea vedea. Specificați vârsta, numele și prenumele, data nașterii, adresa, adresa de e-mail, numărul de telefon, vaccinul antitetanos, că vă spălați des pe dinți și vă culcați devreme.
– debut editorial Se consideră a fi debut editorial publicarea, cu număr ISBN a unui cărți care să vă aibă ca autor. Publicatul în reviste, pe site-uri ori bloguri ori în antologii nu se consideră debut editorial. Despre volumele colective nu știu ce să spun… de regulă se menționează în regulamentul fiecărui concurs modul de interpretare a acestei sintagme. Dacă nu se menționează, cu atât mai bine. Puteți participa și dacă ați apărut într-un volum colestiv.
– lucrare inedită Se consideră lucrare inedită textul care nu a apărut nici pe hârtie, dar nici pe internet. De cele mai multe ori se iau în considerare și blogurile ori site-urile. Dar dacă nu se specifică, puteți încerca și așa.
– manuscris De regulă, când ne referim la manuscris, vorbim de o scriere suficient de amplă încât să poată fi transformată într-o carte (nu fițuică!), însă, dacă ne referim la concursurile de proză scurtă, atunci manuscrisul se referă pur și simplu la textul dvs. Manuscris nu implică faptul că ar trebui să fie scrie de mână!
– număr de cuvinte Se referă la numărul de cuvinte pe care textul dvs. ar trebui să-l aibă. De obicei, este mențional ca limită superioară. Nu este nevoie să ne numărați, în Word, numărul cuvintelor este trecut în partea din stânga jos, acolo unde zice 1213 words.
– număr de semne Se referă la totalitatea literelor și (dacă vorbim de semne tipografice) semnelor de punctuație dintr-un text. Uneori, la acestea se mai adaugă și spațiile. Pentru a le vedea, luați un pix în încercați să le numărați pe rând, de la stânga spre dreapta. Sau înmulțiți numărul cuvintelor cu 6,141. Sau căutați cu ajutorul funcției Search litera e din text și numărați de câte ori apare, după care înmulțiți-o cu 14,2312. Sau dați click pe numărul de cuvinte din partea din stânga jos a ecranului.
Câteva detalii tehnice
Acestea ar fi, în mare, posibilele neclarități pe care le-ați putea avea. Pe lângă ele mai există și o serie de detalii tehnici pe care v-aș sfătui să le urmați. Ele nu sunt întotdeauna precizate, dar sunt, sau ar trebui să fie, subînțelese:
– nu trimiteți texte scrise de mână decât dacă se menționează în mod explicit acceptarea lor.
– țineți cont de detaliile consemnate în regulamentul fiecărui conurs. Nu alegeți fonturi ciudate (recomandat este Times New Roman), nu folosiți alte culori în afara celei negre și nici nu alegeți o mărime a textului prea mare (recomandat 12). Spațierea variază destul de mult, de la 1 la 2. Dacă nu se specifică, indicat ar fi să folosiți 1,5.
– folosiți diacriticele, nu folosiți cratima (-) în locul liniei de dialog (—), nu încercați să obțineți alineatul apăsând de nu știu câte ori tasta space. Dacă nu știți să folosiți Word-ul, dați un tab (tasta aceea de deasupra Caps Lock). Puteți să scrieți atât cu â în interiorul cuvintelor, cât și cu î, nu există, încă, un consens în acest sens.
– nu abuzați de punctele de suspensie… Nu de alta, dar denotă un anumit grad de amatorism… și nici nu e… frumos…
– respectați numărul de pagini cerute, fără a le depăși. Dacă sar câteva rânduri pe următoarea pagină, modificați ușor spațierea.
Aici puteți găsi o listă cu concursurile care au avut ori vor avea anul acesta loc în România.
10 februarie 2015
Alexandru Ioan
Alexandru Ioan Despina 