Despre autor:

 

John Steinbeck (1902-1968) este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori americani ai secolului XX, romanul care i-a adus notorietate fiind Despre şoareci şi oameni, publicat în 1937. Doi ani mai târziu, Steinbeck publică Fructele mâniei, roman ce-i aduce un Premiu Pulitzer pentru Literatură.  În 1952 publică romanul La est de Eden, iar în 1962 primeşte Premiul Nobel pentru Literatură.

 

Rezumat

 

Prin prisma prezenţei personajelor sale în cadrul romanului, l-aş numit pe Adam Trask figura centrală de care se leagă, într-un fel sau altul, toate acţiunile. Însă, într-o manieră specifică prin care autorul prezentă câteva fapte semnificative din viaţa personajelor înainte de-a le introduce în scenă, la fel procedând în opinia şi cu locurile, romanul începe cu descrierea văii Salinas, zăbovind mai mult asupra familiei Hamilton. Samuel, capul acesteia şi totodată bunicul autorului, este un irlandez de curând sosit în Statele Unite, care este nevoit să-şi crească toţi cei nouă copii de pe urma unui petec infertil de pământ. În ciuda creativităţii sale şi a nenumăratelor invenţii utile pe care zadarnic încearcă să le patenteze, el nu izbuteşte decât să intre în gura Lizei, soţia sa. Apoi, destul de brusc, acţiunea ne aduce în prim-plan familia Trask, care trăieşte în Connecticut. După moartea soţiei sale, Cyrus se vede nevoit să-şi crească singur cei doi copii, pe Adam (despre care vom mai vorbi) şi pe Charles (un băiat puternic şi bine făcut, care se înfurie repede şi care este gelos pe fratele său). Cu toate că nu a participat decât la o singură luptă, şi aceea de hărţuire, din Războiul Civil, tot minţindu-se şi tot studiind cărţile cu subiecte militare ale timpului, Cyrus ajunge să-i convingă şi pe ceilalţi că a fost una dintre cele mai importante personalităţi ale războiului, mereu ajutându-i din umbră pe diverşi generali vestiţi. În această calitate, Cyrus ajunge un sfătuitor de taină al guvernului, dobândind o avere însemnată. Pentru a-l împiedica pe Adam să cadă-n melancolie, de îndată ce împlineşte 18 ani îl trimite în armată. După mai mulţi ani petrecuţi în armată, Adam pleacă şi începe să cutreiere în lung şi-n lat ţara. Prins fără bani, este acuzat de vagabondaj şi pus să muncească forţat la construirea unei autostrăzii. Cu trei zile înainte ca pedeapsa sa să i se sfârşească, temându-se că o să fie iarăşi arestat şi pus să muncească forţat, Adam evadează, îi telegrafiază fratelui său să-i trimită o sută de dolari şi ajunge, în sfârşit, în Connecticut. Aici află de la Charles că Cyrus a murit, lăsându-le o avere impresionantă despre care ei nu ştiuseră absolut nimic. Adam rămâne aici, deşi, o dată la câteva luni, îşi mai ia câmpii şi fuge prin ţară.

Urmând o poveste paralelă, autorul ne-o prezintă pe Cathy Ames, o femeie diabolică şi depravată, căreia John Steinbeck îi atribuie apelativul ‘monstru’ şi poate că are şi de ce, Cathy ducând la pedepsirea şi moartea mai multor persoane nevinovate. După ce fură toţi bani şi dă foc casei în care-a locuit, dinadins omorându-şi părinţii, ea începe să se prostitueze. Identitatea şi planurile diabolice îi sunt descoperite de un proxenet, care-o bate zdravăn şi o abandonează într-un loc pustiu. Aproape pe moarte, Cathy Ames se târăşte pe proprietatea celor doi fraţi, unde este descoperită şi îngrijită de Adam Trask, care-o ia, după un timp în căsătorie. Chiar înainte ca cei doi să plece şi să se stabilească în valea Salinas, Cathy se culcă cu Charles.

În Salinas, Adam îl ia drept ajutor pe Lee, un chinez născut în S.U.A. şi se împrieteneşte cu Samuel Hamilton, cel care-l ajută să-şi cumpere unul dintre cele mai fertile terenuri şi care îi moşeşte pe gemenii născuţi de Cathy. Samuel observă răutatea din ochii ei, motiv pentru care Cathy îl şi urăşte atât de mult. După naşterea gemenilor, Cathy îl împuşcă pe Adam, fuge de acasă şi se stabileşte ca prostituată într-un bordel. Aici, printr-un proces treptat şi sigur, Kate (acesta fiind noul ei nume) o uzurpă şi omoară pe patroană după ce se asigură că i-a intrat la inimă şi că a fost trecută-n testament.

Adam, a cărui iubire era sinceră, nu-i poate înţelege gestul şi mai mult decât să trăiască, bântuie următorii zece ani (răstimp în care gemenii Caleb şi Aaron, o aluzie la numele Cain şi Abel, sunt crescuţi de Lee), până când Samuel Hamilton se hotărăşte să plece din ţinut şi, bănuind că nu se va mai întoarce niciodată, îl trezeşte pe Adam din melancolia lui, folosind cuvinte grele şi destăinuindu-i cine era de fapt Cathy. Deşi nu vrea la început să-l creadă, Adam face o vizită bordelului şi, din momentul în care-şi vede soţia, se simte vindecat. Samuel Hamilton moare, iar povestea începe să se axeze pe vieţile lui Cain şi Abel, dar şi pe cele ale copiilor familiei Hamilton (Will Hamilton ajunge un vânzător de automobile, Olive Hamilton, mama autorului, ajunge învăţătoare, Tom Hamilton, înclinat spre visare şi poezie, rămâne să se îngrijească de fermă, iar Debbie, după ce îşi lichidează croitoria, se întoarce la fermă, doar pentru a muri acolo. Peste puţin timp, Tom, cel în care tatăl său îşi pusese toate speranţele, se sinucide). Aaron este un puritan şi un naiv, ajungând din acest motiv să-şi dorească să devină preot, pe când Caleb este mult mai complex, oscilând întotdeauna între răutate şi căinţă. Cel din urmă, cu ajutorul lui Lee, ajunge să afle ce este mama sa (Adam lăsându-i să înţeleagă că este moartă), însă se decide să ţină pe mai departe secret acest lucru, temându-se de reacţia lui Adam. Dar, într-o noapte, pe când nu împliniseră încă 18 ani, şi din pricina unei cerţi care-o avea în centru pe Abra Bacon (fata cu care Aaron intenţionase să se căsătorească, deşi, dorindu-şi să devină preot, voia să urmeze o viaţă de abstinenţă sexuală), Caleb i-o prezintă fratelui său pe mama lor, Kate. Noaptea respectivă marchează şi înrolarea lui Aaron în armată. După plecarea lui Aaron, pe care deja nu-l mai iubea, Abra ajunge să se îndrăgostească de Caleb. Kate moare, lăsându-i lui Aaron toată averea ei, însă acesta nu mai ajunge să o primească pentru că moare la rândul său într-o luptă din primul război mondial. La aflarea veştii, Adam Talek suferă un atac nervos şi, după câteva săptămâni, moare.

 

Impresii

 

Romanul, de altfel destul de voluminos, nu se remarcă prin stil sau prin vreo inovaţie stilistică, acesta rămânând tot timpul plat şi aproape tern, cât prin calitatea poveştii pe care autorul ne-o prezintă. Şi pentru că am pomenit de inovaţii, trebuie totuşi să punctez câteva note originale: deşi incidental tangentă cu viaţa autorului, naraţiunea de faţă fiind una adiacentă vieţii lui Steinbeck, autorul o prezintă de parcă ar fi propria sa poveste, ancorând-o astfel în realitate; personajele importante nu sunt descrise începând cu momentul intrării în acţiune, ci le sunt prezentate fapte semnificative şi anterioare, Steinbeck mergând uneori până în momentul naşterii (cum face-n cazul lui Adam Trask) ori copilărie (după cum procedează în cazul lui Cathy Ames); capitolele încep întotdeauna cu o scurtă digresiune prin care autorul ne face cunoscute propriile sale gânduri, conferind acţiunii veracitate (cele legate de monştrii, din capitolul prezentării lui Cathy, fiind memorabile. Aveţi câteva fragmente trecute la ‘Citate’). Şi acum, vorbind de poveste, nu putem rămâne la final decât cu o singură impresie: că ea s-a petrecut şi că ea grupează viaţa unor oameni, nimic mai minuscul şi măreţ decât viaţa unor oameni, cu tumultul lor de sentimente şi trăiri, firmamentul vieţii lor plin de fapte şi decizii, de gânduri ce dor şi mor, toate sub spectrul hazardului şi al fatalităţii. Verosimilitatea nu este dată doar prin apartenenţa incidentală a autorului la acţiune, dar şi, şi mai ales, prin mularea poveşti peste viaţă până la identificare. Mergând pe acest fir, autorul nu fructifică într-o manieră romanescă o serie de intrigi şi piste care i-ar fi servit de minune (cum ar fi faptul că, de fapt, tatăl gemenilor nu este Adam Trask, ci fratele acestuia, Charles Trask. Kate, dorind să-l rănească şi să-şi redobândească asupra lui puterea cu care doar dragostea o investise, îi mărturiseşte acest lucru lui Adam, însă lui Adam nu-i pasă). Personajele sunt foarte bine create, cu trăiri complexe şi intense, iar dintre toate nu putem să nu-i remarcăm pe Samuel (un fel de stâlp al societăţii, un liant care dă celor din jurul său valoare, un irlandez trist pe dinăuntru, dar de-o veselie molipsitoare), pe Lee (un chinez a cărui personalitatea învinge prejudecăţile societăţii şi a cărui înţelepciuni şi răbdare îi ajută din umbră pe cei apropiaţii), Cathy (care-i urăşte pe ceilalţi pentru că nu le poate înţelege bunătatea) ori pe Caleb, dintre toate cel mai tragic şi real. Aşa cum singur îşi explică, răutatea lui nu este una înnăscută, nu se datorează în vreun fel mamei sale ori vieţii depravate pe care aceasta o duce, ci este o decizie proprie (‘Dacă sînt meschin, e meschinăria mea proprie.’), de aici decurgând întreaga sa dramă. Pentru că, deşi ştie că e rău şi că se bucură de răul altuia, vrea să nu mai fie, însă spirala pe care purcede e infinită, egoismul alcătuind, în fond, fiecare treaptă.

O carte bună, o carte monumentală descriind fără înfrumuseţări şi fasoane viaţa umană.

 

Citate

 

Un om care îşi pierde braţele într-un accident trebuie să ducă o luptă grea ca să se adapteze acestei situaţii, dar unul născut fără braţe suferă doar pe jumătate, doar de pe urma oamenilor care îl consideră straniu. Dat fiind că n-a avut niciodată braţe, nu le simte lipsa. Uneori, în copilărie, ne închipuim cum ar fi dacă am avea aripi, dar aceasta nu ne îndreptăţeşte să presupunem că păsările simt la fel. Unui monstru, cei normali trebuie să-i pară monstruoşi, pe cînd cei asemănători lui i se par normali. Pentru monstrul interior, lucrurile trebuie să fie şi mai neclare, întrucît nu are nici un element vizibil cu care să se compare cu ceilalţi. Unui om născut fără conştiinţă, un om torturat de conştiinţă trebuie să-i pară ridicol. Pentru un criminal, cinstea e o nebunie. Nu trebuie să uităm că un monstru nu este decît o abatere şi că, pentru un monstru, normalul este monstruos.

Anunțuri