Despre autor:

John Steinbeck (1902-1968) este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori americani ai secolului XX, romanul care i-a adus notorietate fiind Despre şoareci şi oameni, publicat în 1937. Doi ani mai târziu, Steinbeck publică Fructele mâniei, roman ce-i aduce un Premiu Pulitzer pentru Literatură.  În 1952 publică romanul La est de Eden, iar în 1962 primeşte Premiul Nobel pentru Literatură.

Rezumat:

Povestea de faţă se petrece în California, în timpul marii crizei interbelice din secolul trecut. George Milton (un băiat isteţ, sensibil şi săritor) şi Lennie Small (o matahală cu mintea unui copil, care nu-i responsabil de acţiunile sale) îşi caută de lucru cu ziua pe la fermele din vecinătate, după ce, din pricina celui din urmă, au intrat într-un bucluc şi au fost nevoiţi să-şi abandoneze fostul loc de muncă. Visul lor este să-şi cumpere propriul lor pământ, pământ pe care să-l lucreze şi pe care să-şi construiască o casă. Ei ajung la o fermă din apropiere, iar George, după ce vorbeşte cu unul dintre îngrijitori, reuşeşte să obţină de lucru pentru el şi pentru prietenul său. Lennie intră şi aici în bucluc, strivindu-i, într-un gest de autoapărare, pumnul lui Curley (fiul şefului). Auzindu-i pe George şi Lennie discutând, Candy, un negru, vrea să li se alăture şi să cumpere împreună o bucată de pământ. Însă tot visul lor se destramă când Lennie o omoară (provocat şi totodată fără intenţie) pe soţia lui Curley. Panicat, Lennie fuge la locul unde George îi spusese să se ascundă în cazul în care face iarăşi ceva rău. George vine să-l întâlnească şi, în timp ce încearcă să-l potolească şi să-l veselească, scoate un pistol şi îl împuşcă. Nu din ură, însă, ci din dragoste, conştient că prietenul său, prin forţa lui extraordinară, va continua să intre mereu în alte belele asemănătoare.

Impresii

Cartea de faţă, destul de scurtă dacă stăm să ne gândim la numărul de cuvinte ori de pagini, se caracterizează în primul rând prin simplitate. Autorul ne lasă să vedem cum stau lucrurile încă din primele pagini şi ne face să aşteptăm cu nerăbdare şi înfrigurare sfârşitul. Un sfârşit implacabil, care nu poate fi altfel decât tragic. Lennie, prototipul alienatului mintal, ne stârneşte emoţii, cititorului fiindu-i conferită poziţia pe care George o are în roman: cea ocrotitoare, de frate mai mare, dar care trebuie totuşi să ia o decizie, să-l oprească într-un fel sau altul pe Lennie, care, fără să vrea, omoară tot ce atinge. O poveste sensibilă, care merită citită. Pentru că ea nu trebuie înţeleasă, ea trebuie trăită.