Despre Autor

      Salman Rushdie (n. 1947) este unul dintre cei mai prestigioşi (după unii şi prodigioşi) şi mai proeminenţi scriitori ai zilelor noastre, scrierile sale îmbinând realismul fantastic cu fluxul conştiinţei şi ficţiunea istorică. A câştigat numeroase premii naţionale şi internaţionale (cel mai important fiind Booker Prize) şi este unui dintre candidaţii Premiului Nobel pentru Literatură. În 2008 revista The Thimes l-a plasat pe locul al 13-lea pe-o listă a celor mai buni scriitori britanici de după 1945. Cartea sa, Versetele satanice, i-a adus, din partea ayatolahului Iranului condamnarea la moarte.

 

Rezumat

Malik Solanka, un bogat profesor indian care predă la Oxford şi care are drept fetiş anumite păpuşi (lucru care se datorează faptului că a fost molestat fizic în timpul copilăriei de către tatăl său vitreg, acesta punându-l să se îmbrace asemenea unei fete şi să se joace, printre altele, cu păpuşile), fuge în Statele Unite în urma unui incident bizar: într-o noapte, pe când tranşa carne, se trezeşte în camera soţiei sale şi a copilului său, privindu-i liniştit şi având un cuţit în mână. În S.U.A. îşi face mai mulţi prieteni şi încearcă să scape de furiile sale (episoade în care, fără să-şi aducă ulterior aminte, înjură şi ameninţă ca un sălbatic), însă ajunge să afle că în timpul acestor episoade de-ale sale se produc… crime. Suspectul principal este un bărbat ce poartă o pălărie de Panama. Coincidenţă stranie, şi Malik Solanka poartă o astfel de pălărie. Printre noii săi prietenii se numără: Mila Milo (o fată care pare să-l înţeleagă şi care are un succes nebun prezentând păpuşi izbitor de asemănătoare cu ale sale – la Oxford, profesorul având o cameră întreagă plină cu asemenea păpuşi), Jack Rhinehard (un negru bun şi blând, dar foarte naiv) şi Neela Mahendra (prietena lui Jack, o tânără deosebit de frumoasă, după care toţi bărbaţii întorc capul, născută în imaginarele insule Liliput-Blefuscu). Malik şi Neela ajung să aibă o relaţie, iar cel dintâi, pentru a scăpa de furiile sale, se apucă să scrie şi să publice pe internet povestiri ştiinţifico-fantastice. Acţiunea acestor povestiri se petrece pe o planetă îndepărtată, iar personajele principale sunt nişte… păpuşi. Între timp, se află (în mod greşit) cine este autorul crimelor, nimeni altul decât Jack, negrul cel blând şi bun. Neela, asemuind povestirile lui Malik cu situaţia din ţara sa natală, se întoarce acasă. Malik, dorind să-i facă o surpriză, o vizitează, moment în care află ce mascaradă avea loc pe insula respectivă.

 

Impresii

Pentru a fi, încă de la început, cât se poate de clar, pot spune deschis că mi-a plăcut. Spre deosebire de Copiii de la miezul nopţii, unde se poate observa că este o carte de început, Furia se dovedeşte a fi opera unui scriitor format, Rushdie dând dovadă de multă dezinvoltură, lăsând acţiunea să curgă de la sine şi tratându-şi cu oarecare ironie propriile personaje. Din acest punct de vedere se aseamănă puţin cu romanele lui Anatole France, aceeaşi dezinvoltură, aceeaşi scriitură dintr-o bucată ca un peisaj rapid trasat, aceleaşi personaje interesante şi ciudate. Şi dacă tot a venit vorba de asemănări, trebuie să spun că Malik Solanka m-a dus cu gândul la profesorul Avenarius (personajul din Nemurirea lui Milan Kundera) care, având pe el un harnaşement ingenios în care erau era prins un cuţit uriaş, umbla noaptea pe stradă, tăind cu voioşie cauciucurile maşinilor. Cartea de faţă este, de fapt, o ironie la adresa societăţii actuale, autorul utilizând un număr foarte mare de comparaţii cu situaţii reale (scandaluri politice, firme etc). Îmi este totuşi greu să o încadrez, considerând-o mai degrabă un antiroman, decât o mostră de realism magic, deşi există destule elemente care determina balanţa să rămână-n echilibru. Un stil curat, o poveste amuzantă şi interesantă, foarte uşor de urmat. Genul de carte pe care nu o laşi din mână până ce n-o termini.

 

Citate

‘O mînie surdă, întreruptă, continua să se infiltreze şi să-l sape în adînc, ame-ninţînd să izbucnească fără preaviz, ca erupţia unui vulcan, de parcă ar fi pus stăpînire pe el, de parcă el ar fi fost doar receptacolul, doar gazda ei, iar furia ar fi fost fiinţa înzestrată cu viaţă proprie care stăpînea totul.’ 

 

‘Votează cu Republicanii, Jack, votează împotriva întreruperilor de sarcină, Jack, citeşte ce spune Biblia despre homosexuali, Jack, nu armele omoară oamenii, nu-i aşa, Jack? şi el face imediat, sigur, doamnă, oameni-i omoară. Fii căţel cuminte, Jack. Culcat. Aport. Fă frumos. Fă frumos, Jack, de primit n-o să primeşti nimic, dar ne plac negroteii în genunchi. Fii căţel cuminte, Jack, şterge-o la culcare-n coteţ, în spatele casei. Ah, iubito, aruncă-i un os lui Jack! A fost aşa de drăguţ. Şi sigur c-o să-i dea, doar e din Sud.’

 

‘Drepturile nu sînt niciodată acordate de către cei ce le deţin, declama el, sînt luate întotdeauna de către cei lipsiţi de ele.’

Anunțuri