Despre autor

Cu toate că a câştigat un premiu Hugo (fiind nominalizat de alte două ori, precum şi de cinci ori la premiile Nebula) şi alte câteva premii internaţionale, nu se poate spune că în timpul vieţii sale Philip K. Dick (1928-1982) a fost un scriitor de succes, cărţiile sale neaducându-i cine ştie ce satisfacţii financiare. După moartea sa, însă, scrierile sale au început să câştige notorietate, multe dintre le fiind ecranizate (sper că aţi auzit de şi văzut filme precum: Blade Runner, Total Recall, Screamers, Minority Report), iar Philip K. Dick să devină unul dintre cei mai apreciaţi scriitori de science-fiction. A fost căsătorit de cinci ori şi a avut probleme cu fiscul (IRS) şi FBI-ul.

Rezumat

Jason Taverner (un om de televiziune de succes, precum şi un şăsar pe scala oamenilor modificaţi genetic, superiori şăsarilor nefiind decât şeptarii) se întoarce acasă împreună cu soţia lui, Heather Hart (un şăsar şi ea), când primeşte un telefon de la o fostă iubită. Ducându-se să vadă despre ce-i vorba, Jason este atacat de fosta lui iubită cu o armă care-i injectează în corp un parazit. Dând dovadă de prezenţă de spirit, Jason izbuteşte să anihileze creatura turnând alcool peste rană, însă câteva dintre tuburile ei rămân înăuntru său şi înaintează lent spre inimă. Urmârindu-l pe ascuns, Hart observă în ce stare se află şi cheamă ambulanţa. A doua zi Jason Taverner se trezeşte într-o cameră de hotel, într-o lume care nu-l mai recunoaşte. Nimeni nu-l ştie, nici Heather Hart, nici alte cunoştinţe şi nici măcar spectatorii emisiunii sale. De asemenea, nu mai are niciun act asupra lui, iar când încearcă să-şi recapete certificatul de naştere află cu stupoare că nu există niciun Jason Taverner. A nu se înţelege că i-a luat cineva locul, nicidecum, pur şi simplu nu mai există în acte ori în memoria celorlalţi, fiind astfel (ajutat de Kathy Nelson, o tânără drăguţă care lucrează pentru studenţii ce trăiesc în afara legii şi care riscă să fie trimişi în lagăre şi să muncească forţat) obligat să pună mâna pe unele falsificate. Falsificate, dar pe numele său real. Poliţia îşi dă seama că actele îi sunt falsificate şi, sub un fals pretext, îl cheamă la secţie pentru a-i lua amprentele. Dar cum nici acestea nu se potrivesc cu niciunele existente în baza lor de date, poliţiştii n-au nicio idee cine-ar putea fi Jason Taverner. Printre poliţişti se află şi un şăptar, generalul Felix Buckman, căruia Jason îi destăinuie totul. După ce părăseşte pentru a doua oară secţia de poliţie, Jason este interceptat de fiica generalului, Alys (printre altele, o drogată). Iar de aici lucrurile se complică şi mai mult în momentul în care, după ce Jason consumă drogurile pe care i le dă Alys, o descoperă pe fata generalului zăcând moartă în sufragerie, aproape mumificată.

Impresii

Scriitura lui Philip K. Dick este onirică, psihotică, acţiunea grăbită chiar în clipa în care aveai impresia că nu mai poate susţine tempoul respectiv, realitatea frântă în bucăţele care se cer reîmbinate pentru a căpăta un sens. Personajul său este pierdut, fără posibilitatea unei ieşiri, fără să aibă măcar perspectiva că va putea cândva înţelege ce se întâmplă în jurul lui. Lumea prezentă-n carte este una distopică,  aproape totalitară. Poliţiştii (pols) conduc, însă nu sub pretextul unei legi marţiale, înmulţirea negrilor este controlată, studenţii sunt scoşi în afara legii şi obligaţi la muncă silnică în lagărele din Canada, dar cu toate acestea consumul de droguri pare a fi permis, iar vârsta legală pentru a face sex este de doar 12 ani. Ca cititor eşti obligat să împarţi soarta personajului principal, să te întrebi la fiecare pagină, la fiecare frază, ce se întâmplă şi să nu poţi găsi răspunsuri care să te mulţumească. Iar la asta se pricepe Philip K. Dick cel mai bine, să îţi stârnească interesul şi apoi să te arunce într-o lume din care nu poţi ieşi decât citind până la capăt cartea. Primele pagini mi s-au părut monotone, dar de-o monotonie înşelătoare, pentru că imediat ce Jason este atacat de fosta sa iubită, totul se schimbă, până şi stilul, iar acţiunea devine un bulgăre de zăpadă în plină rostogolire. Sfârşitul, măsturisesc fără entuziasm, m-a dezamăgit puţin (la fel şi sfârşitul lui Ubik), K. Dick alegând o variantă facilă, neverosimilă şi introdusă în ultimul moment pentru a soluţiona misterul. Însă chiar şi aşa, cartea rămâne una de referinţă pentru literatura sf.

Anunțuri